Râmnicul, patrimoniu al valorilor istorice

Interviu cu  directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vâlcea, Florin Epure

Domnule director, Florin Epure, peste câteva zile sărbătorim Ziua Imnului Naţional, care este istoria zilei de 29 iulie?

Pe 29 iulie 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zavoi din Râmnicu Vâlcea. Interzis de regimurile totalitare timp de aproape o jumătate de secol, „Deşteaptă-te, române!” a fost ales, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, imnul naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.

În istoria României au rămas şase imnuri naţionale, primul a fost„Marşul triumfal”, urmat de „Trăiască regele”, iar după ce au venit comuniştii, „ Zdrobite cătuşe” a devenit imnul naţional al Republicii Populare Române. Înainte de revoluţia din 1989,  a fost „Trei culori”, iar  în prezent este „Deşteaptă-te române”.

Acest imn a fost creat în focul Revoluţiei de la 1848 şi a fost pus pe versurile cântecului lui Andrei Mureşanu numit „Un răsunet”. Muzica este compusă de Anton Pann care la vremea aceea era profesor de muzică psaltică la seminarul „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. Imnul de stat a fost cântat pentru prima dată într-un cadru oficial la 29 iulie aşa cum spune un document consemnat de Dumitru Zăgănescu, care era comisarul districtului Vâlcea.  El ne povesteşte că la două zile după eveniment: „acolo în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea s-a amenajat o tribună provizorie cu o ramură de brad, unde s-a depus pentru prima dată jurământul pe Constituţia Revoluţionară a Guvernului provizoriu de la 1848, cu acest prilej s-a cântat acest marş triumfal pus pe o melodie mai veche religioasă, „Din sânul maicii mele” adaptată aşadar de către profesorul de „muzichie” Anton Pann pe versurile lui Andrei Mureşanu”. Dumitru Zăgănescu spune că s-a cântat şi s-a ascultat de către toată mulţimea un preafrumos cântec fără să spună defapt ce cântec este, dar se ştie că acest cântec era imnul naţional, care la acea vreme era ca un hit dacă vreţi, era cunoscut de toată lumea, şi putea fi cântat de toată lumea. Anton Pann împreună cu corul său cântă pentru prima dată într-un cadru oficial acest imn, iar acest lucru este atestat şi de un document pe care îl găsim în arhive. Aici râmnicienii au cântat pe lângă acest imn şi cântece patriotice şi revoluţionare. Cu câteva zile în urmă se sfinţiseră şi steagurile revoluţionare în curtea bisericii „Toţi Sfinţii”, de aceea în fiecare an râmnicienii refac acest drum plecând de la Primărie, trecând pe la biserica „Toţi Sfinţii” şi ajungând în Parcul Zăvoi. Pentru a prinde aceste însemne naţionale, ale steagului, ale stindardului, ale tricolorului care era tricolor şi atunci, dar numai că atunci culorile erau dispuse orizontal. După 1989 acest cântec avea să devină imnul de stat, un imn care îndemna la trezirea, la deşteptarea naţională a românilor. Versurile curpind istoria de la Decebal, Traian  până în zilele noastre. Cu timpul, toate ideile revoluţionarilor paşoptişti au fost realizate (abolirea iobăgiei, împământenirea ţăranilor). Sigur că acest imn este revendicat şi de braşoveni, dar după cum am spus trebuie să menţionăm ca de fiecare dată că acesta este cadrul oficial în care s-a cântat, de aceea această zi a devenit după revoluţie Ziua Râmnicului şi a râmnicenilor pentru că şi-au asociat acest cântec. Ziua Râmnicului se sărbătoreşte în mod normal la 20 mai, atunci când a fost atestat un hristov al lui Mircea cel Bătrân care a vorbit despre „Râmnic”.

Care este programul destinat Zilelor Imnului?

Şi anul acesta, cred că mai mult ca în ceilalţi ani sunt foarte multe evenimente culturale organizate pentru a celebra Ziua Imnului şi printre acestea menţionăm: pe data de 28 iulie un simpozion la Arhivele Naţionale, un simpozion care să vorbească despre acele evenimente de la 1848, un vernisaj în cadrul Prefecturii Vâlcea, o expoziţie intitulată „Anul 1848 şi simbolurile naţionale, unde şi Direcţia Judeţenă pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vâlcea este organizator şi pune la dispoziţie documente şi fotografii. În data de 29 iulie când se împlinesc şi 163 de ani de când a fost intonat pentru prima dată imnul, va avea loc o şedinţă la Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar după acest itinerariu se va da startul oficial al mani­fes­tărilor. Se va pleca într-un cadru oficial de la Primărie către Parcul Zăvoi. Ziua va fi marcată de un concert de muzică populară al unor ansambluri locale. Tot aici tenorul Costel Busuioc va susţine un concert urmat de alte evenimente cultural-sportive. În ziua de 30 iulie, pe scena care va fi amenajată pe Splaiul Independenţei vor cânta pen­tru vâlceni : Conect-R, Celia, Deep Cen­tral şi Iris. Duminică, 31 iulie, râm­nicenii îi vor putea asculta pe Spin, Elton John Tribute, Antract şi Ana Lesko.

Ştim că Râmnicu Vâlcea dispune de foate multe monumente istorice, ne spuneţi câteva pe care le recomandaţi străinilor?

Râmnicul, dar şi judeţul Vâlcea deţine un important patrimoniu al valorilor istorice, şi când spun acest lucru nu mă refer doar la cantitate. Astfel, judeţul Vâlcea deţine 800 de coduri pe lista monumentelor de patrimoniu, dar vrem să ne referim şi la importanţa lor,  la valoarea lor, dar şi la evenimentele care au avut loc în aceste biserci, mănăstiri, conace sau case memoriale. În Râmnicu Vâlcea sunt 85 de coduri cuprinzând case memoriale, edificii, instituţii cu o vechime foarte mare care există şi astăzi, situri arheologice, chiar şi monumente de for public: statui, cruci, şi aici mă refer doar la cele care sunt pe lista de patrimoniu naţional. Lângă Parcul Zăvoi există şi casă memorială a lui Anton Pann, unde profesorul de „muzichie” a locuit cu chirie. De asemenea în faţa casei memoriale se află şi bustul lui Anton Pann care este şi el pe această listă. Sunt multe monumente istorice care au istoria lor, legendele lor, aşa cum este şi fostul schit Cetăţuia din nordul oraşului, unde la 1529 a fost omorât domnitorul Radu de la Afumaţi împreună cu fiul său Vlad de doi boieri care întâmplător erau şi rude cu domnitorul. Tot de acest schit Cetăţuia se leagă foarte multe legende, nu mai spunem că acolo se află dovezi arheologice din perioada preistorică.  În zona în care este amplasat acest schit se spune că era un tunel de comunicare pe sub pământ care pleca de aici şi mergea pe sub râul Olt şi ieşea la Malul Alb. La Malul Alb, dar şi la Cetăţuie au fost căpetenii care au ajutat la cristalizarea statelor medievale româneşti, care rivalizau cu întemeietorul Basarab I. Pe lista căpeteniilor locale se afla Olea care se opunea de multe ori domniei lui Basarab I, iar Basarab I trebuia să îi mai uzurpe din puterea acestei căpetenii. Există în zonă şi un cântec care vorbeşte despre Olea care face oale: „Olea oale de-o mai face, Basarab pe toate i le va sparge”. Apoi ar mai fi şi schitul Troianu, unde există documente şi informaţii care amintesc tocmai de Revoluţia de la 1848, pentru că aici a strâns tabăra Gheorghe Magheru pentru cei care veniseră voluntari să apere revoluţia, în caz că era nevoie de o intervenţie. La poalele acestui schit se află un obelisc, amintind de acele momente revoluţionare de la 1848, iar schitul este ctitoria stareţului Hurezilor, Hrisant Penetis, grec de origine.

Cum s-a manifestat revoluţia de la 1848 în Râmnicu Vâlcea?

Aici, în Râmnicu Vâlcea trebuia să izbucnească revoluţia de la 1848, mai ales că Nicolae Bălcescu, unul dintre cei mai importanţi revoluţionari şi cel care a fost secretarul acestui Guvern provizoriu de la Bucureşti, avea originile în Vâlcea, conacul şi memorialul Bălceascu amintesc de acestă perioadă a revoluţiei de la 1848. Râmnicenii şi autorităţile au participat, în general foarte bine la actele revoluţionare, deoarece aici s-au sfinţit steagurile şi s-a depus jurământul pe cele 21 de puncturi ale Constituţiei revoluţionare. Lumea a aclamat acest moment al revoluţiei. Chiar şi după această revoluţie s-a văzut că vâlcenii au fost revoluţionari şi au participat şi la Războiul de Independenţă, cu arme şi cu efective. De aici tragem concluzia că vâlcenii au participat la toate evenimentele mari ale istoriei şi la acest moment important al revoluţiei.

Bogdan Diţă