Realitatea vâlceană vă recomandă: “Învingătorul este întotdeauna singur” de Paulo Coelho

Paulo Coelho (Rio de Janeiro, n. 24 august 1947) este un scriitor brazilian.

Este fiul lui Pedro, inginer, şi al Lygiei, casnică. La şapte ani a intrat la şcoala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câştigat primul său premiu literar într-un concurs şcolar de poezie, iar sora lui, Sonia, şi aminteşte cum şi ea a câştigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coşul de hârtii.

Din Publishing Trends aflăm că Alchimistul s-a aflat pe locul 6 în lume ca vânzări în 2003. “Unsprezece minute” a fost pe primul loc peste tot în lume, cu excepţia Angliei, unde s-a aflat pe locul al doilea. “Zahir”, publicat în 2005, s-a situat pe locul trei pe lista de bestselleruri, după “Codul lui Da Vinci” şi “Îngeri şi demoni” de Dan Brown.

Alchimistul e unul dintre cele mai importante fenomene literare ale secolului XX. Este pe primul loc în listele de bestselleruri din 74 ţări, vânzându-se, până acum, în 35 de milioane de exemplare. Alchimistul i-a adus autorului în 2008 un record Guiness pentru cea mai tradusă carte (67 de limbi).

Pentru Alchimistul autorul a primit numeroase laude de la diferite personalităţi, de la Kenzaburo Oe, laureat al Premiului Nobel, până la Madonna, care o numără printre cărţile preferate. Romanul acesta a inspirat multe alte proiecte: un musical din Japonia, piese de teatru din Franţa, Belgia, SUA, Turcia, Italia, Elveţia. Este, de asemenea, tema a două simfonii în Italia şi SUA, iar textul său a fost ilustrat de celebrul artist francez Moebius (scenograful filmelor Al cincilea element şi Alien).

Cărţile lui au fost traduse în 67 de limbi şi publicate în peste 150 de ţări.

Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera literară. Deşi profund ataşat de Brazilia natală (îşi scrie operele la calculator, în faţa oceanului, în vila de la Copacabana). Cărţile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde şi pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărţile lui Paulo Coelho, editate în 150 de ţări şi traduse în peste 50 de limbi, s-au vândut în zeci de milioane de exemplare. Este consilier special UNESCO în cadrul prograrnului Convergenţe spirituale şi dialoguri interculturale, co-director al Centrului Shimon Peres pentru pace. Distins cu numeroase şi importante premii, medalii şi ordine, printre care cel de Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare din Franţa (martie 2000). Este fondator al Institutului Paulo Coelho, care acordă ajutoare îndeosebi copiilor şi bătrânilor din păturile defavorizate ale societăţii braziliene.

PAULO COELHO este:

Mesager al păcii pentru Naţiunile Unite

Ambasador al Uniunii Europene pentru Dialog intercultural în anul 2008

Membru în comitetul de conducere al Institutului de pace „Shimon Peres”

Consultant special UNESCO pentru Dialog intercultural şi convergenţe spirituale

Membru în conducerea Fundaţiei Schwab pentru antreprenoriat social

Membru al Academiei de Litere din Brazilia

Bibliografie

Pelerin la Compostela – (1987)

Alchimistul – (1988)

Walkiriile – (1992)

La râul Piedra am şezut şi-am plâns – (1994)

Al cincilea munte – (1996)

Manualul Războinicului luminii – (1997)

Veronika se hotărăşte să moară – (1998)

Diavolul şi domnişoara Prym – (2000)

Unsprezece minute – (2003)

Zahir – (2005)

Jurnalul unui mag – (1987)

Vrăjitoarea din Portobello – (2006)

Brida – (2008)

Învingătorul este întotdeauna singur – (2009)

“Învingătorul este întotdeauna singur” e o meditaţie asupra laturii întunecate a succesului , asupra destinului visurilor inocente într-o societate marcată de o profoundă disoluţie a valorilor. Glorie, frumuseţe, putere. Cu orice preţ? O zi la Cannes. Scena: strălucitorul festival de film. Personaje principale: Igor Malev şi Ewa, fosta lui soţie. Personaje secundare: actorii principali şi figuranţii fastuoasei lumi a filmului şi a modei. După o despărţire dureroasă, Igor, un om de afaceri rus, elaboreazaă un plan pentru a-şi recâştiga fosta soţie. E dispus să facaă orice sacrificii, inclusiv umane, în numele acestei iubiri devastatoare, care distruge totul în jur, dezintegrându-i inclusiv pe cei care o trăiesc. “Învingătorul este întotdeauna singur” este o meditaţie asupra laturii întunecate a succesului, asupra destinului visurilor inocente într-o societate marcată de o profoundă disoluţie a valorilor.

Cu un scenariu „imaginat“ de autorul care a vândut peste 100 de milioane de exemplare din cărţile sale, “Învingătorul este întotdeauna singur” este o parabolă a superficialităţii, lăcomiei şi cultului celebrităţii, un crud portret al lumii de azi.

„Când m-am hotărât să fac o descriere fotografică a epocii în care trăim, am scris acest roman“, spune Paulo Coelho. “Învingătorul este întotdeauna singur” e o meditaţie asupra laturii întunecate a succesului, asupra destinului visurilor inocente într-o societate marcată de o profundă disoluţie a valorilor.

“Învingătorul este întotdeauna singur” este o carte a zilelor noastre, în care Paulo Coelho surprinde cu tenacitate  atât profilul Superclasei orgolioase, gata să concureze cu sine până la autodistrugere şi resemnare în snobism, cât şi profilul individului ambiţios, care accede în societate dar este orbit, în final, de lumea glamourului, a celebrităţii şi a faimei. Ascensiunea în jos a patru personaje emblematice – Igor, Ewa, Hamid şi Gabriela– este urmărită din perspectiva subiectivă a autorului pe tot parcursul cărţii.

Igor, milionar rus, proprietar şi preşedinte de succes al unei companii telefonice de succes din Rusia, se va prabuşi treptat din cauza obsesiei pentru munca sa, îşi va pierde soţia în braţele lui Hamid Hussein. În numele iubirii crede că este permis orice, chiar şi crima, şi omoară oameni pentru a-i absovi de suferinţă şi pentru a o redobândi pe femeia iubită, Ewa.

Ewa, soţia lui Igor, se înstrăinează treptat de acesta, simţindu-se neglijată, neînţeleasă şi sacrificată în numele muncii asidue şi a succesului copleşitor. Căsătorită cu Hamid Hussein, Ewa se înstrăinează şi de acesta, trăieşte drama femeii care îşi doreşte normalitatea într-o lume complicată a faimei, dominată numai de orgolii.

Hamid Hussein, unul dintre cei mai mari creatori de modă pe plan internaţional, originar din Orientul Apropiat, sfârşeşte în capcana sistemului pe care încerca să îl foloseasca în favoarea sa.

Gabriela, actriţă cu o experienţă respectabilă, îşi joacă şansa vieţii, aceea de a fi într-un film partenera actorului Gibson. Este convinsă că celebritatea este suprema împlinire a unui actor şi că merită orice sacrificiu în acest scop.

Finalul nu pare surprinzător; personajele care au amplificat trauma sufletească a lui Igor, Ewa şi Hamid, vor fi ucise de către Răul Absolut. Uciderea este echivalentă cu razbunarea, dar şi cu săvârşirea unui act de justiţie. Conştientizând că a pierdut-o sufleteşte pe Ewa pentru totdeauna, Igor îşi duce misiunea până la capăt. Din această perspectivă se simte un invingător. Monologul lui Igor din final este uşor în antiteză cu titlul cărţii, prin negaţie: „Da, a învins. Dar învingătorul nu e singur” – Învingătorul este întotdeauna singur. Igor este un aparent învingător, de fapt este un damnat vegheat de una dintre victimele sale în numele iubirii. Replica din monolog – „Coşmarurile au luat sfârşit” –nu pare definitivă în evoluţia magnatului rus. S-ar putea continua: „dar vor urma şi altele (coşmaruri)”.

Cartea are succes, deoarece prezintă realităţi din lumea zilelor noastre: a filmului, a modei, a oamenilor din Superclasă. Astfel, cititorul află multe detalii picante, dureros de adevărate din lumea celor care manipulează visurile şi „fac jocurile”. De asemenea, se adresează cititorului de pretutindeni, care se regăseşte în acţiune, are un limbaj accesibil, cuvintele folosindu-se mai mult cu sens denotativ, stilul este simplu, realist, fără multe artificii literare, dar captivant.

Acest roman este plăcut atât prin ilustraţia clasică a copertei, în combinaţie cromatică de roşu-negru, dând o notă enigmatică şi sobră, cât şi prin conţinutul fascinant.

Ada GRIGORE