Realitatea Vâlceană vă recomandă „Carrie” de Stephen King
Stephen King s-a născut în Portland, Maine, în 1947 şi este cel de-al doilea fiu al lui Donald şi Nellie Ruth Pillsbury King. Cand avea doi ani, tatăl său şi-a abandonat familia, astfel că micul Stephen King a avut o copilărie grea, marcată de repetate mutări dintr-un oraş în altul. În 1960, Stephen King l-a descoperit pe H.P. Lovecraft, care a avut o influenţă decisivă asupra carierei sale. Acesta a fost momentul în care marele autor a început să scrie poveşti la o maşină de scris căreia îi lipsea tasta „N”. Între 1962 si 1966 a frecventat Liceul Lisbon Falls, iar intre 1966 şi 1970 a urmat cursurile Universităţii Maine din Orono. În această perioadă a lucrat la biblioteca facultăţii şi a publicat primele sale povestiri în revista Maine Campus, unde a ţinut şi o rubrică permanenă. În iunie 1970 a obţinut licenţa în literatură, un certificat de profesor de liceu şi o diplomă pentru elocuţiune şi artă dramatică. În 1971 s-a căsătorit cu Tabitha Jane Spruce, viitoarea scriitoare şi poetă T. King, cu care a avut trei copii. O vreme a trăit într-o rulotă şi a lucrat într-o spălătorie industrială, apoi a devenit profesor de engleză la Hampden Academy, Maine. În aceea perioadă, Stephen King a dus o viaţă grea, plină de lipsuri, care-l va duce la alcoolism. A început să scrie Carrie, dar fiindcă romanul nu avansa deloc, l-a aruncat la gunoi. Soţia sa însă, care nu se îndoia de talentul lui, a recuperat manuscrisul şi l-a convins să-l ducă la bun sfârşit.
În 1973 declicul s-a produs: concernul editorial Doubleday a acceptat spre publicare Carrie, iar New American Library a cumpărat drepturile ediţiei de buzunar cu suma record de 400 000 de dolari. În 1975 familia sa şi-a cumpărat prima casă la Bridgton, Maine, iar Stephen King a publicat Salem’s Lot.
Din acest moment Stephen King îşi va consacra viaţa exclusiv creaţiei literare şi, într-o mai mică măsură, producţiei cinematografice. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate. De asemenea, Stephen King acordă permisiunea studenţilor la regie să adapteze poveşirile sale pentru suma simbolică de un dolar.
„Carrie” este un roman care iniţial a fost acceptat doar de coşul de gunoi, respins de numeroase edituri iar posibilitatea de a se afla în mâinile cititorilor este datorită soţiei scriitorului care a recuperat materialul, neîndoindu-se de talentul lui, l-a convins să îl modifice şi să-l extindă. Iniţial „Carrie” a pornit de la o povestire de trei pagini. Este un caz tipic în problema de publicare, câte alte romane bune şi radicale au intâmpinat această barieră din partea editurilor? dar în cazul lui Stephen King rezultatul a fost unul de excepţie atât pentru edituri, dar mai ales pentru cititori. După cum primul său editor a declarat despre carte: „Carrie a fost primul roman al unui scriitor avea să transforme cele mai atroce coşmaruri ale cititorilor în visuri de aur pentru editorii săi’’, astfel ajungând unul din cei mai de seamă autori din America, cu numeroase romane şi povestiri.
Apocalipsa lui este una dintre cărţile din top 5 personal, apoi este Shining, Turnul Intunecat, fiecare având o idee de ansamblu precisă ca un mozaic arab. Când a ajuns în cele din urmă în fotoliul de lectură, un şoc. Regele a reuşit pentru prima oară să cântărească atent ingredientele unei reţete, ce mulţi pasionaţi ai scrisului nu calibrează corect pentru a obţine o gustare apetisantă. Cu o reuşită pe deplin recunoscută, a scos din cuptorul creativităţii o construcţie literară remarcabilă prin conţinut, inteligentă, intriga bizară şi ceva ce reflectă o societate. Un autor bun îndeplineşte două lucruri, în primul rând ideea lui inovatoare şi în ultimul rând modul cum spune acea idee în scris, traducerea ei în cuvinte. O drama porneşte din lipsă sau pierdere, în acelaşi fel este construit şi romanul-nuvelă „Carrie”, îţi aminteşte de o tragedie greca, personajul „Carrie” ajungând un arhetip pentru fiinţa umana izolată în ea şi faţă de exteriorul ostil. Nicând prin aşa puţine pagini nu au fost spuse aşa de multe. Carrieta White, pe numele complet, o adolescentă ce nu poate fi invidiată de nimeni, retrasă şi introvertită din fire, cu o copilărie ce s-ar putea insera cu uşurinţă în Purgatoriul lui Dante, îndură răutăţile cu iz de persecuţie a colegilor de clasă. Pentru ea şcoala devine o sala cu multe camere, fiecare o tortură cu orar fix, din care nu poate scapa. Dacă nu este deja suficient, este şi victima mamei sale fanatice, o femeie cu simţul violenţei mai dezvoltat decât simţirea maternă. O data cu umilinţa la apogeu şi pierderea în izolare, în carcera adâncă a ei descoperă o moştenire de familie ce o va metamorfoza într-o furie a modernităţii. Moştenirea sub forma telekineziei o va ajuta să obţină satisfacţie de pe urma răzbunării asupra celor care au umilit-o şi maltratat-o, vor fi aruncaţi, zdrobiţi şi incendiaţi. În final este o carte ce vă va ocupa mâinile şi ochii pentru puţin timp, dar mintea pentru o durată lungă. (N.S.)
