Realitatea Vâlceană vă recomandă „Cum să uiți o femeie”, de Dan Lungu
Dan Lungu (n. 1969, Botosani), conferentiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţi ale sale fiind publicate în zece limbi: franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turca. A făcut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi este redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). În 1996, iniţiază la Iaşi grupul literar Club 8. În 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultura Timpul. În 2005, face parte din grupul de scriitori români invitaţi la „Les belles étrangères”, Franţa. Romanul de debut, Raiul găinilor (Polirom, editia I, 2004; editia a II-a, 2007; ediţia a III-a, 2010), a fost patru luni în topul vânzarilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii in Germania. Cel de-al doilea roman, Sunt o babă comunistă! (Polirom, editia I, 2007; ediţia a II-a, 2010), se afla în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, iar versiunea franceză a carţii a fost dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet (Franta, 2008). Tot la Polirom a mai publicat două volume de proză scurtă, Baieţi de gaşcă (2005) şi Proză cu amănuntul (editia a II-a, 2008), şi romanul Cum să uiţi o femeie (editia I, 2009; ediţia a II-a, 2010), roman pe care vi-l prezentăm în acest număr.
Volumul lui Dan Lungu m-a atras, recunosc, prin titlul care anunţă, cumva, o dramă a bărbaţilor îndrăgostiţi şi descoperiţi, în iubirea lor, dintr-odată, fără avertizări şi semnale de alarmă.
Romanul urmăreşte povestea (şi, implicit, evoluţia) lui Andi care, într-o zi, găseşte un bilet vag de adio de la Marga, iubita sa, în care ea îşi anunţă brusca plecare. Dacă la început Andi refuză să creadă în autenticitatea mesajului sibilinic de adio, după o perioadă în care absenţa apăsătoare a camaradei sale începe să se impună în universul monoton al personajului, împrejurările îl constrâng, cumva, să accepte realitatea.
Structurat în două planuri, cititorul este familiarizat cu lumea lui Andi-fără-Marga şi trecutul acestuia, al lui Andi-cel-neseparat-de-Marga. În încercarea de a înţelege plecarea iubitei sale, personajul deapănă episoade din trecutul iubitei sale, uneori chiar frânturi din confesiunile ei târzii, însă femeia rămâne, cumva, pe undeva, o enigmă.
Un alt plan exploatează latura spirituală a lui Andi, când acesta ajunge, printr-o încâlceală a sorţii, în mijlocul unor neoprotestanţi care, prin credinţa lor puternică, reuşesc să îl „ispitească” pe Andi, fără a fi violenţi, agresivi, înfocaţi.
Finalul cărţii e tulburător şi neaşteptat. Mi-ar fi plăcut, recunosc, să regăsesc între finele volumului ideea că o femeie, nu se uită, de fapt, niciodată. Dar, am constatat la sfârşit, doar ceva foarte puternic, precum credinţa autentică în Dumnezeu, poate înlocui dragostea, suferinţa, admiraţia pentru o femeie.
Recomand volumul întrucât se citeşte foarte uşor. E o lectură antrenantă şi aerisită care combină feluri de iubire cu feluri de a înţelege lumea. E o carte care vorbeşte, dincolo de femei, despre Dumnezeu, pe înţelesul minţilor atinse de tehnologie. E o carte şi atât. Despre cum să uiţi o femeie…
Anemona TĂNASE
