Realitatea Vâlceană vă recomandă „Nuntă în cer” de Mircea Eliade

În toamna lui 1938, când începe să scrie „Nuntă în cer”, Mircea Eliade avea 31 de ani, publicase sute de articole, volumele Solilocvii (1932), Ocea­nografie, India, Alchimie asiatică (1934), Yoga: essai sur les origines de la mistique indienne (1936), Cosmologie şi alchimie ba­biloniană (1937). Era considerat aproape unanim de congenari „şeful ge­ne­raţiei“, iar de un critic de talia lui E. Lovinescu drept „romancierul ge­ne­raţiei sale“, indiferent de rezervele criticului faţă de Isabel şi apele diavolului (1930), Maitreyi (1933), şantier (1935), Întoarcerea din rai, Lumina ce se stinge (1934), Huliganii (1935), Domnişoara Cristina (1936), şarpele (1937).Eliade se simte, pe bună dreptate, stăpân pe tot ce face. Stăpân pe un vast sistem de reţele psihoprofesionale şi sociopolitice, totul determinat de fascinanta esenţă a personalităţii sale: Concidentia oppositorum. E savant şi insurgent, ideolog şi erotofil, gazetar frenetic şi constructor erudit de sinteze. Este egofil şi militant, solitar şi plezirist, adolescent întârziat şi bătrân înţelept, etern student al lui Nae Ionescu, dar şi profesor „la patru ace“ ş.a.m.d.

Ei bine, în toamna lui 1938, în regimul de dictatură regală impus de Carol al II-lea, autorul Itinerariului spiritual, adevărat manifest al ge­ne­raţiei ‘27, omul idolatrizat şi hulit, devenit model intangibil pentru unii şi oaie neagră pentru oficialitate, era închis în lagărul de lângă Miercurea Ciuc, pentru strânsa lui colaborare cu Nae Ionescu – pe atunci, rival de temut al camarilei regale şi mentor, oarecum, al tineretului legionar – şi pentru refuzul de a se desolidariza în scris de spiritul Gărzii de Fier.

Cartea „Nuntă în cer ” scrisă de Mircea Eliade, este un roman de dragoste în care autorul surprinde imposibilitatea comunicării într-un cuplu, un roman în care îndrăgostiţii au perspective cu totul diferite asupra vieţii, aceştia nereuşind să se înţeleagă unul pe celălalt. Cartea prezintă de altfel încercarea disperată a fiecărui individ de a-şi găsi împlinirea sufletească prin intermediul femeii.

Romanul abordează fragmente din viaţa a două cupluri a căror destin este unul cam nefast. Andrei Mavrodin o cunoaşte pe Ileana prin intermediul unei cunoştinţe pe care cei doi o aveau în comun, producându-se o dragoste la prima vedere. Monotonia se instalează rapid în viaţa de cuplu a celor doi, problema cea mai grea instalându-se în momentul în care Ileana rămâne însărcinată, însă Andrei nu prea doreşte acest copil. Ileana se refugiază din viaţa lui Mavrodin, odată cu avortul copilului lor.

Cel de-al doilea cuplu, Barbu Hasnas şi Lena, este de asemenea un cuplu tensionat. Şi de această dată, motivul producerii rupturii este tot un copil, însă Hasnas vedea în acest copil o cale prin care relaţia sa cu Lena s-ar fi remediat deoarece aceasta cam decăzuse.

Partea interesantă vine în momentul în care, cititorul, realizează spre sfârşitul romanului, faptul ca cei doi, Mavrodin şi Hasnas, au iubit aceeaşi femeie, în perioade diferite ale vieţii acesteia.

Romanul „Nuntă în cer” nu poate fi considerat o adevărată capodoperă, însă este unul apreciat, deoarece este o carte în care se regăsesc cei care au fost răniţi în dragoste, o carte care oferă oarecum puţină alinare şi te învaţă într-un fel sau altul să accepţi raţional o despărţire, adunând în urma acesteia o serie de experienţe care să îţi ofere o altă perspectivă asupra unei relaţii asupra ta.

Neonilia STAN