Realitatea Vâlceană vă recomandă „Omul fără însuşiri”
Robert Mathias Edler Musil (n. 6 noiembrie 1880, Klagenfurt, Austria – d. 15 aprilie 1942, Geneva, Elveţia) a fost un scriitor austriac. Capodopera care l-a şi consacrat în spaţiul literar şi cultural german, „Omul fără însuşiri” (germ. Der Mann ohne Eigenschaften, 1930-1933), l-a plasat printre cei mai importanţi romancieri ai secolului XX. Robert Musil a fost întotdeauna un imigrant, un “nobel outsider”, cum mărturisea el însuşi”, trăind între Klagenfurt, Stiria, Viena şi Berlin, sfârşindu-şi zilele în exil, la Geneva. Viaţa sa, prea puţin cunoscută de altfel, poate fi luminată prin Jurnalul său, compus din 32 de caiete, un document de o valoare istorică, psihologică şi filozofică excepţională. Robert Matthias Musil se naşte la 6 noiembrie 1880 la Klagenfurt, în Austria. Este fiul lui Alfred Musil (1846-1924), inginer-mecanic, bănăţean originar din Timişoara, România, şi al Herminei Musil (1853-1924), născută Bergauer şi originară din Linz. Personalitatea părinţilor a influenţat caracterul şi estetica literară a viitorului scriitor. Este al doilea copil al cuplului. Sora sa mai mare, pe nume Elsa, murise la vârsta de un an. Musil va face din ea în scrierile sale o adevărată prezenţă, obiect al unui “cult”. În 1882, familia părăseşte Klagenfurt pentru a se stabili în Styria (Boemia).
Patru ani mai târziu, Musil este victima unei boli nervoase de origine cerebrală, în urma căreia va mai avea două atacuri în 1898-1890. Intră la colegiul din Styria în 1890. În 1891, familia se mută din nou, de data aceasta la Brno. Musil se dovedeşte a fi un copil recalcitrant, rebel faţă de educaţia pe care părinţii doresc să i-o dea, ceea ce-i face pe aceştia să-l trimită în pensiune, la şcoala militară din Eisenstadt. În septembrie 1894, intră la liceul militar pentru tineri ofiţeri Mährish-Weisskirchen (în Hraniţia). Aceşti ani vor forma trama romanului Rătăcirile elevului Törless (Die Verwirrungen des Zöglings Törless, 1906), debutul său romanesc şi primul succes literar.
Despre carte
„Omul fără însuşiri” este un roman de referinţă al secolului XX şi una dintre capodoperele modernismului literar. Acţiunea este plasată în Viena lui Freud şi Schnitzler, în perioada imediat anterioară izbucnirii Primului Război Mondial, şi îl are în centru pe Ulrich, un matematician a cărui atitudine pasivă şi indiferenţă faţă de viaţă a fost considerată simptomatică pentru momentul istoric al declinului utopiei imperiale. În spiritul marelui roman realist de secol XIX, intenţia lui Musil este de a realiza o ampla frescă socială, cuprinzînd categoriile cele mai reprezentative – de la membri ai înaltei societăţi a timpului pînă la elemente ale lumii interlope – şi tipuri morale şi psihologice de o mare varietate. Contextul istoric, marcat de tensiunea dintre conştiinţă unui declin inevitabil şi delirul grandorii, îşi pune amprenta asupra personajelor: făpturi nevrotice sau de a dreptul demente, cu o sexualitate deviantă (ultima parte a romanului este dominată de relaţia incestuoasă a lui Ulrich cu sora lui, Agathe), vestigii ale unei epoci pe cale de a se stinge. „«Principiul artei constă în variaţiuni neîncetate», scria Musil. Dublarea motivelor, a celor aparţinînd planului gîndirii şi, respectiv, al acţiunii propriu-zise, repetiţii, modulaţii iluminindu-se reciproc, acestea sînt elementele care structurează Omul fără însuşiri. În fracturări prismatice, substanţa tematică a cărţii se deschide ca un evantai şi se înfăţişează în nenumarate faţete. Ceea ce îl interesează pe Musil ca reprezentînd corpul concret al romanului nu este un complex de întîmplări, ci un complex de semnificaţii.” (Wolfdietrich Rasch). Prima versiune a operei magistrale a lui Musil apare în 1930, având 630 de pagini. În martie autorul depusese manuscrisul la Editura Rowohlt care va scoate pentru început 5000 de exemplare. Cu ocazia unui interviu dat ziarului rus de la Moscova, Novy Mir, Musil mărturisea că lucrează la “un tablou satiric şi utopic al culturii occidentale moderne’’. Primul volum al Omului fără însuşiri apare în octombrie. În decembrie, scriitorul Thomas Mann îl declară în revista literară Das Tagebuch romanul anului. Volumul al doilea apare în 1933, an în care, după venirea lui Hitler la putere, Musil părăseşte Germania şi se stabileşte la Viena. Diferendul cu Editura Rowohlt îl face să caute un alt editor. În ciuda elogiilor de care romanul s-a bucurat în Franţa, din partea lui Jean Paulhan şi Bernard Groethuysen, La Nouvelle Revue Française refuză publicarea sa în integralitate (Musil a refuzat cenzurarea anumitor pasaje). Doar două capitole sunt publicate în revista franceză Mesures, alături de textele altor mari scriitori. La 16 noiembrie 1934, Musil face o lectură publică a romanului său la Zürich, la care asistă şi Thomas Mann care va scrie ulterior în Jurnalul său : “Înalt nivel al romanului lui Musil, comparabil cu Proust”[14ş. Scriitorul Wolfgang Ystade, într-un interviu acordat ziarului Deutsche Zeitung din 20 noiembrie 1935, regretă că premiul Nobel de literatură i-a fost acordat lui Luigi Pirandello şi nu lui Robert Musil. Îl propune de altfel ca viitor candidat.
La 6 februarie 1936, Musil anunţă editorului Rowohlt apariţia celui de-al treilea volum al Omului fără însuşiri, care va rămâne neterminat. Victimă a unei indispoziţii în urma unei băi în Diana Bad din Viena, Musil încearcă să obţină în zadar o pensie din partea statului.
În 1937, Musil întrerupe orice colaborare cu editorul Rowohlt. Noul editor, Bermann-Fischer, relansează al doilea volum din Omul fără însuşiri. Un capitol din roman este publicat în ianuarie în revista editată de Thomas Mann în exil, Maß und Wert. Este ultima publicaţie a lui Musil din timpul vieţii.
Un roman polifonic
Operă capitală a lui Musil, „Omul fără însuşiri” este un roman dens, amestecând impresii fugitive şi un soi de intelectualism greu accesibil publicului larg. Decupajul în trei volume aparţine de fapt ultimului editor Adolf Frisé, în ediţia publicată la 10 ani după moartea autorului, în 1952. Musil îl publicase iniţial în două volume, primul în 1930, sub titlul Der Mann ohne Eigenschaften (de fapt, Omul lipsit de vreun caracter specific), al doilea în 1933, sub titlul Către dominaţia militară sau Criminalii. Către sfârşitul vieţii, Musil a mai adăugat 50 de capitole, din care editorul va compune un al treilea volum după moartea autorului. În ultima ediţie, din 1978, al doilea volum va cuprinde şi capitolele din volumul al treilea.
Aşa cum remarcă Marie-Louise Roth, Musil a început redactarea acestei monumentale lucrări foarte devreme, iar “definitivarea sa (…) l-a ocupat în întregime pe scriitor” în ultimii ani ai vieţii. Omul fără însuşiri retrasează peregrinările lui Ulrich în interiorul unei societăţi burgheze muribinde. Ulrich este de fapt intermediarul prin care Musil însuşi judecă şi analizează lumea cu personajele sale. Caracteristica acestor personaje este că fiecare în parte reprezintă în felul ei o idee, ceea ce l-a făcut pe Stéphane Gödicke să califice opera lui Musil drept un “roman polifonic”.
Neonilia STAN
