Realitatea Vâlceană vă recomandă „Sufletul nu cunoaşte distanţele”
Pia Pillat (n. 1916) este fiica poetului Ion Pillat (1891–1945) şi a pictoritei Maria Pillat-Brates (1892–1975) şi sora romancierului şi criticului literar Dinu Pillat (1921–1975). Ea însăşi a inceput să scrie poezie şi proză încă din adolescenţă. {n 1934, s-a măritat cu aviatorul Ilie Arapu; s-a despărţit însă de el nu după multă vreme pentru a locui împreună cu Mihai Fărcăşanu, de care se îndrăgostise. Familiile Brătianu şi Pillat au renegat-o şi au izgonit-o din casă (episod amintit în fragmentele publicate mai jos), reprimind-o în familie abia în 1938, dupa oficializarea legăturii cu Mihai Fărcăşanu, prin casatorie. {n toamna lui 1946, Pia şi soţul ei – pe atunci şef al Tineretului Liberal şi director al ziarului Viitorul, aflat pe lista neagră a autorităţilor comuniste – au fugit în străinatate. Aşa a început lungul exil al Piei şi bogata ei corespondenţă cu familia rămasă în ţară, pe care o va putea revedea abia în 1965. {n 1955, soţii Fărcăşanu se despart, iar ea se recăsătoreşte cu chirurgul Antony (Tony) Edwards, stabilindu-se la Birmingham.
Nepoata ei, Monica Pillat, a reunit cele mai frumoase pagini din această corespondenţă într-un volum intitulat, cu vorbele Piei, „Sufletul nu cunoaşte distanţele”. de a dărui şi altora “ceva din frumuseţea fiintei” mătuşii sale.
După romanul „Zbor spre libertate”, publicat în româneşte în 2006, volumul de corespondentaţă semnat de Pia Pillat conţine cele mai importante pagini – având nu numai o valoare literară, ci şi una documentară – scrise de autoare
„Mă cheamă pământul acesta pe care-l iubesc, pământul acesta bătrân, tocit şi bun, care freamata ros de vietăţi, sfredelit de rădăcini, adapat de şuvoaie subterane şi care cheamă în zi, în noapte, sufletele din noi”, acestea fiind doar câteva din gândurile Piei Pillat.
Roman de dragoste epistolar, „Sufletul nu cunoaste distantele” este mărturia „unui ochi care a refuzat cataracta resemnării”, după cum a precizat Lidia Bodea. O revelaţie enormă, reconstituind vieţi dragi şi totuşi întregi din cioburi vagi, volumul reflectă, în viziunea Taniei Radu, “dragoste, devotament, decenţă, iertare, credinţă”, valori repuse în viaţa noastră, la locul lor. Pia Pillat face astfel din corespondenţa cu familia ei ceva viu”, prezentând, în acelaşi timp, o Românie pe care am pierdut-o. E nevoie de un efort enorm pentru a putea recupera şi înţelege sufletul interbelic transpus în această carte, cu atât mai mult cu cât acest roman reprezintă o revelaţie extraordinară a sentimentului de familie. {ntr-o perioadă în care are loc atomizarea Bisericii, a familiei, a mândriei naţionale, în care se vorbeşte despre căsătoria între persoane de acelaşi sex, corespondenţă Piei Pillat cu familia să ne arăta “ce mult am avut şi ce nimic ne-a ramas”.
Cartea poate fi citită, fie că o dare de seamă psihologică a sentimentelor trăite de actorii ei în anii ’50-’60, fie ca un roman de iubire avându-i ca protagonişti pe Nelli şi Dinu Pillat, dar şi ca unul autobiografic, ce prezintă soarta Piei Pillat.
„Am crescut sub ochii ei, care mă priveau din fotografiile frumos înrămate de bunica mea. Curând, după ce am învăţat la şcoală literele, am început să-i scriu Piei şi ea mi-a răspuns vibrant, parcă m-ar fi ştiut dintotdeauna. S-au strâns astfel, de-a lungul anilor, multe pagini, pe care şi ea şi eu le-am păstrat, cu sentimentul că vieţile noastre nu s-au depănat în zadar”, a spus Monica Pillat despre mătuşa sa, mărturisind că în Pia vedea “întruchiparea aventurii şi a neprevăzutului“.
Temperament sangvin, aventuros, suflet nărăvaş”, renegată de familie pentru convieţuirea neoficializată cu Mihai Fărcăşanu, Pia Pillat a fugit în 1946 dintr-o Românie comunistă prin complicităţi cu spionajul britanic, luând în piept familia şi lumea, pentru a salva viaţa celui care, între timp, îi devenise soţ. Colaborator la BBC, recăsătorită cu un medic englez, Anthony Edwards, Pia a revenit de mai multe ori în ţară după eliberarea fratelui său, Dinu, Monica mărturisind că “toată tinereţea mea a stat sub vraja aşteptărilor ei”.
Astăzi, sufletul nărăvaş de altadată, are 95 de ani şi se află într-un azil din Anglia, unde s-a retras după moartea soţului ei, în toamna anului 1999. Pia ştie de apariţia acestei cărţi şi s-a bucurat, atât cât o poate face un om care suferă de Alzheimer. Nu a avut copii, însă Monica Pillat a avut grijă să-i ducă mai departe moştenirea, să-i povestească viaţa şi să-i redea, cumva, destinul de mare scriitoare pe care l-a pierdut prin refuzarea publicării romanului evadării, “The Flight of Andrei Cosmin”, scris în 1972, sub pseudonimul Tina Cosmin. “Zborul spre libertate”, cum a fost recuperat şi tradus cu ajutorul editurii Vremea, a fost astfel publicat şi în ţara noastră stând şi el mărturie a unui „destin presărat cu iubiri tulburătoare” şi a unei Românii pe care mulţi dintre noi nu au avut ocazia s-o cunoască şi pe care alţii o regretă.
Neonilia STAN
