Realitatea vâlceană vă recomandă ,,Paradoxul iubirii”, de Pascal Bruckner

Pascal Bruckner este un romancier şi eseist francez, născut la Paris în 1948. A fost profesor invitat al universităţii californiene Saint-Diego (1986–1995), profesor la Institutul de Studii politice din Paris (1990–1994), colaborator al cotidianului Le Nouvel Observateur şi, în prezent, al ziarului Le Monde. Figură-cheie a intelectualităţii pariziene, acest filosof al actualităţii (a scris eseurile Mizeria prosperităţii, Euforia perpetuă, Noua dezordine amoroasă) este celebru în România mai ales prin romanele sale: Iubirea faţă de aproapele, Hoţii de frumuseţe (Premiul Renaudot 1997), Luni de fiere, Căpcăunii anonimi, Palatul chelfănelii,Copilul divin şi Paria.Pascal Bruckner este bine-cunoscutul autor al mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, precum şi a numeroase cărţi de eseu: Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei sau Noua dezordine amoroasă, scrisă împreună cu Alain Finkielkraut. Pascal Bruckner explorează dimensiunea paradoxală a vieţii de cuplu, a erosului, a seducţiei, a loialităţii în lumea conemporană aşezată în spectrul tensiunii ireductibile dintre libertate şi iubire. Ceea ce pare să sugereze autorul francez este că paradoxurile surprinse nu au fost inventate odată cu istoria recentă (cea care a produs marea revoluţie a sexului şi a emoţiilor), ci ele par a fi inerente naturii contradictorii pe care o deţinem. Tensiunea dintre ele este de nedepăşit, dar terenul este negociabil: fie că acceptăm să le trăim succesiv, fie că ne străduim să le angajăm într-un compromis, libertatea şi iubirea sunt experienţe accesibile şi nu mutual exclusive. Experienţa lor este posibilă, atâta timp cât renunţăm la pretenţiile absolutiste, atâta timp cât nu uităm până la urmă că suntem totuşi, umani.

Această carte este scrisă pentru cei care refuză şantajul, care nu vor să plece din bătrânul teatru al pasiunilor fără să renege schimbările intervenite. Situându-se pe poziţii contrarii celor ale conservatorilor, ei celebrează drepturile obţinute şi, spre deosebire de progresişti, ei nu se simt vinovaţi de gusturile lor desuete.

E o mare dilemă, pe care o trăim as­tăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de indepen­denţă. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni. E o mare dilemă, pe care o trăim astazi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă.

Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.

,,Paradoxul iubirii” este un volum de eseuri provocatoare despre iubire.

Neonilia STAN