Realitatea Vâlceană vă recomandă Replay, de Ken Grimwood

Se spune că orice lucru are două feţe iar în Replay-ul lui , Jeff Winston află pe propria-i piele că cea mai mare binecuvântare se poate transforma cu uşurinţă în cel mai oribil blestem. Eroului, prins în hăţişurile vieţii de adult, pare să i se ofere o a doua şansă când, în loc să moară, se trezeşte cu 25 de ani mai tânăr, în vremea studenţiei. Desigur că, după ce şocul iniţial se estompează, Jeff începe să realizeze cât de uşor pare acum să facă alegerile “corecte” pentru a-şi trăi din nou viaţa, într-o variantă îmbunătăţită. Ceea ce îi scapă însă din vedere este faptul că un anumit prezent nu este decât o consecinţă a unui anumit trecut, a unor înlănţuiri specifice de evenimente care, odată schimbate, nu mai conduc la acelaşi rezultat. Astfel, Jeff se trezeşte prins într-o existenţă la fel de searbădă.

Asta până când moare din nou şi se trezeşte iarăşi la 18 ani, cu o nouă şansă de a aşeza lucrurile cât mai corect. După încă un ciclu complet, Jeff se vede pus faţă în faţă cu nişte întrebări sumbre: Ce te faci atunci când ştii că mai ai exact 25 de ani de trăit, după care o să iei lucrurile de la capăt ? Cât de mult contează de fapt împlinirea personală, fie ea materială, sentimentală ori spirituală? Pe rând, personajul lui Grimwood le experimentează pe toate, însă moare iarăşi şi iarăşi cuprins de regrete, realizând că opţiunile sunt de fapt la fel de limitate ca întotdeauna.

Autorul, psiholog de profesie, nu pare să dea mare importanţă motivelor ce au dus la formarea buclei temporale în care se găseşte Jeff, mulţumindu-se doar să folosească evenimentele ca pe un pretext spre a-şi obliga personajele la introspecţii cu privire la natura realităţii, misiunea şi rolul omului pe Pământ. Astfel, se lansează diverse ipoteze, unele pragmatice, altele cu o tentă evidentă de spiritualitate orientală sau, dovada a faptului că procesul de căutare a explicaţiilor poate să fie dăunător, care frizează grotescul, reluările fiind considerate jocul unor extratereştri plictisiţi şi însetaţi de sânge, iar oamenii – simpli cobai.

Deşi Grimwood se mulţumeşte să exploreze mai puţin implicaţiile practice ale situaţiei, el reuşeşte să se impună cu o perspectivă obiectivă asupra unui subiect care ne macină pe fiecare în momentele de răscruce iar dilemele lui Jeff sunt de fapt ale noastre, ale tuturor.