Senatorul Niţu ştie că ALDE e doar o plută, nu un vas de croazieră
Săracul senatorul Dan Niţu a ajuns un fel de Hopa-Mitică. Ba e la PNL, ba la ALDE, după cum are interesul unul sau altul. Unii îl dau dus la ALDE, pentru că e certat cu Cristian Buican, alţii se jură că rămâne la PNL şi face echipă cu preşedintele. Adevărul e că PNL Vâlcea e un loc prea mic pentru doi preşedinţi. Până la urmă, senatorul Niţu, care nu-şi ascunde ambiţiile politice, va trebui să se decidă. Ori îl dă el afară pe Buican, ori evită să fie dat afară şi pleacă singur.
Senatorul nu este un om căruia să-i placă peste măsură aventurile. O croazieră pe ALDE nu-l încântă în mod deosebit. Nava aia frumoasă din poze nu e decât o plută încropită din rămăşiţele PC şi PLR, legate cu cureaua de la nădragii lui Tăriceanu. Pe deasupra, trăzneşte a pipi de Felix şi alţi motani securişti, hrăniţi cu dolari şi informaţii externe. Senatorul Niţu este obişnuit să călătorească în condiţii confortabile, de siguranţă, nu să se bălăngăne de colo-colo, ţinându-se pe timp de furtună de un catarg confecţionat dintr-un mop rămas din ultima serie de daruri de nuntă primite de Inimă Zburdalnică. Oricât de rău s-ar înţelege cu Buican, parcă nu ar pleca de pe vaporul liberal. Are o cabină cam mică şi nearesită, dar măcar are şanse să ajungă viu şi nevătămat la destinaţie. Cum la care destinaţie? Păi la un nou mandat de parlamentar, că doar asta e miza principală. Cât despre mult-vehiculata preşedinţie a Consiliului Judeţean, doar nu suntem copii să mai credem în poveşti cu zâne şi spiriduşi! Buican a pus demult laba pe cartea de Monopoly care-i garantează free pass pe toată tabla de joc. Unde are el chef, acolo se duce. Doar zarurile să i se lege, că în rest nu e problemă. Dar nici la alea nu are emoţii. I le dă lui Victor să-i sufle în ele şi să vezi cum cad ca puse cu mâna.
Apropo, când l-au implorat pe senatorul Niţu să rămână în partid, asigurându-l de întreaga lor consideraţie eternă, Victor Stănculescu (consilier judeţean) şi Bogdan Popescu (consilierul preşedintelui Consiliului Judeţean) ascultau în cască indicaţiile regizorale sau le venea lor aşa, din talent? Din respect pentru cei doi tineri hăituitori de vânat, nu-i bănuim că hăulesc după partitură. Noi credem că de fapt le place şi la un moment dat au început să creadă şi ei că nu sunt manevraţi de cineva. Nu vă îngrijoraţi, totul ţine de obişnuinţă. Chiar şi mima are rutina ei. (A.T.)
