Sfânta Mănăstire Cozia şi-a serbat hramul istoric

Mănăstirea Cozia, ctitoria marelui voievod Mircea cel Bătrân, într-un cadru liturgic solemn şi-a serbat în data de 9 iunie 2014, patronul spiritual, pe Dumnezeu în Sfânta Treime. Praznicul a început de seara cu slujba Privegherii ]i a continuat cu Acatistul „Sfintei Treimi” şi cu Sfânta Liturghie.

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de către noul Chiriarh al Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, înconjurat de un sobor de peste 40 de preoţi şi diaconi veniţi de la parohiile şi mănăstirile din Eparhie şi din ţară.

După Sfânta Evanghelie, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Varsanufie a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a arătat importanţa cinstirii Sfintei Treimi în Biserica noastră, evidenţiind faptul că dogma Sfintei Treimi este fundamentul învăţăturii noastre creştine. Iar despre însemătatea solemnităţii de la străvechea lavră vâlceană, Arhipăstorul Râmnicului a spus: „Praznicul de astăzi este un praznic desăvârşit; este praznicul în care îl cinstim pe Dumnezeu, Unul după fiinţa Sa, dar care S-a manifestat în istorie în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aşa cum vedem din dumnezeieştile Scripturi, atât ale Vechiului, cât şi ale Noului Testament, Dumnezeu se revelează pe rând omului… Persoanele Sfintei Treimi, deşi se manifestă în istorie întreit, sunt una, pentru că Tatăl este Cel care creează lumea, Fiul este Cel care mântuieşte lumea, iar Duhul Sfânt este cel care sfinţeşte lumea până la sfârşitul veacurilor…. Această sărbătoare a Sfintei Treimi mai poate fii numită şi sărbătoarea dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni, pentru că testamentul pe care Dumnezeu îl lasă oamenilor prin Fiul Său este acesta: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum şi eu v-am iubit pe voi”. Evanghelistul Ioan în Evanghelia şi în Epistolele Sale îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind iubire. Deci dacă Dumnezeu ne iubeşte pe noi oamenii, iar noi suntem creaţi după chipul şi după asemănarea Sa, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii cu aceeaşi dragoste cu care Dumnezeu ne-a iubit pe noi. Iar dragostea noastră către aproapele trebuie să meargă până la jertfă… Suntem datori ca viaţa noastră să o închinăm lui Dumnezeu, să iertăm celor care ne greşesc, să trezim sufletul nostru, să ne apropiem mai mult de Domnul şi să-L mărturisim pe El prin faptele noastre, preţuind permanent viaţa noastră pământească în vederea dobândirii vieţii celei veşnice…”

Răspunsurile la strană au fost oferite de către un grup de studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna” din Sibiu.

La final părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului şi Stareţul Mănăstirii Cozia, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, pentru vizita şi binecuvântarea arhierească oferită părinţilor din obştea mănăstirii, dar şi tuturor credincioşilor prezenţi la acest înălţător Praznic Împărătesc.

Grandoarea şi plenitudinea duhovnicească a aceastei mari sărbători ortodoxe a reunit la Cozia oficialităţi centrale şi locale, personalităţi culturale, stareţi şi stareţe de la mănăstirile vâlcene, preoţi şi credincioşi din parohiile eparhiei, dar şi sute de pelerini din ţară şi din străinătate, care vin an de an la hramul mănăstirii.

Scurt istoric

Situat la 3 km de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata, pe malul drept al Oltului şi la circa 20 de km nord de Râmnicu Vâlcea, Ansamblul mănăstiresc de la Cozia, cu hramul „Sfânta Treime”, la început a fost cunoscut sub numele de „Mănăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Cozia”, după muntele din vecinătate.

Biserica mare cu hramul „Sfânta Treime”, armonios proporţionată, cu ornamentaţie bogată, a fost construită de meşteri din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti din Cruşevăţ, din piatră albă tare, între anii 1387 şi 1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia şi perfecţiunea realizării artistice. A fost sfinţită la 18 mai 1388. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor şi pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a făcut şi fântâna care îi poartă numele, după cum se vede într-un fragment de inscripţie. Între anii 1706 şi 1707 i-a fost adăugat pridvorul, s-a refăcut pictura din incintă şi s-au adăugat cerdacurile, chiliile şi s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul din faţa bisericii). Toate acestea s-au făcut de către paharnicul Şerban Cantacuzino. Pictura originară se păstrează în naos, unde pe peretele de vest sunt pictaţi Mircea şi fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Şerban Cantacuzino.

În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei şi decedată în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale şi datează din 1938.

După anul 2000, prin purtarea de grijă a părintelui stareţ Arhimandritul Vartolomeu Androni, aici au fost ridicate mai multe corpuri de chilii şi un atelier de tâmplărie şi sculptură.

În cadrul mănăstirii sunt organizate simpozioane, conferinţe, expoziţii şi manifestări cultural-religioase. Complexul monahal de la Cozia găzduieşte grupuri de credincioşi, tineri şi copii, care participă la tabere şcolare, iar mănăstirea este vizitată de pelerini din toată lumea.

Mănăstirea Cozia rămâne cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, dar are şi o mare însemnătate în ceea ce priveşte cercetarea studiului de cultură şi artă a poporului nostru în secolul al XIV-lea, fiind o bogată sursă de documentare pentru arhitectura, sculpturile în piatră şi lemn, ca şi în pictură.

Arhidiacon Ioan Liviu Găman