Impresionați de impactul pe care un asemenea proiect l-ar putea avea într-o realitate românească în care persoanele cu autism sau cu alte forme de disabilități sunt marginalizate, stigmatizate și fără suport din partea societății, un grup de prieteni, salariați în diferite companii vâlcene cu capital românesc, au format echipa Running Hearts din dorința de a fi parte activă în acest proiect unic, ce va avea loc la Marea Neagră. “Inserția socială trebuie să ne preocupe pe fiecare în parte și pe toți împreună, așa cum ne procupă educația și evoluția propriilor nostri copii, altfel vom fi o societate lipsită de empatie, de înțelegere, fără premise de progres” – a declarat Mihaela Rovența, căpitanul echipei Running Hearts.

Companiile vâlcene Damila, Wise Pavaje, Boromir, SanoVita, SuperCargo și-au exprimat imediat și necondiționat dorința de a susține participarea la un astfel de proiect considerând că o evoluție bună a activității lor este legată de dezvoltarea durabilă a comunității.

“Este impresionant să vezi cum o acțiune a unui grup informal de prieteni, oganizați într-o echipă sub denumirea de Running Hearts, care doresc să fie activi la un eveniment sportiv ce susține incluziunea persoanelor cu autism, primește suportul neconditionat al unor companii locale, care astfel dau dovada unei comunități de afaceri unite, căreia îi pasă de viitorul sănătății societății românești” – a declarat Claudia Militaru, mama unui minunat baiețel diagnosticat cu TSA.

Mihaela Rovența

Căpitan Runnig Hearts – Alerg 24H Autism Marea Neagră

Prin Biroul de catehizare și activități cu tinerii al Protoieriei Drăgășani și la inițiativa părintelui Sîia Luca-Georgian, de la Parohia Valea Bisericii-Orlești, alături de domnul profesor, Dragos-Teodor Zaharia, președintele Asociației „Hrană pentru Trup și Suflet” – Orlești, s-a încheiat un Protocol de Colaborare între mai multe instituții, în vederea organizării celei de-a treia ediții a Școlii de Vară „Sfântul Evanghelist Luca”, pe parcursul lunii iulie, anul curent.

În acest demers, un rol deosebit îl are „Grupul parohial de inițiativă în educație și timp liber de calitate”, alcătuit la parohia din Orlești din tineri, cadre didactice, personal din administrația locală, membri ai comitetului parohial, îndrumați de preotul paroh. Astfel, în acest an sunt implicate în acest proiect de vacanță șase școli generale – Orlești, Scundu, Ionești, Prundeni, iar din municipiul Drăgășani, Școlile Tudor Vladimurescu și Nicolae Bălcescu, alături de trei parohii: Valea Bisericii și Silea din Orlești, Blejani din Scundu.

Activitatea va fi susținută atât de Consiliile Locale ale localităților menționate, prin punerea la dispoziția organizatorilor a Căminelor Culturale și a altor spații locative, cât și de Fundația World Vision România, Biroul Zonal Vâlcea, care dăruiește copiilor materiale de lucru.

Se estimează un număr 130 de copii participanți, îndrumați de 18 cadre didactice voluntare, preoți și 17 tineri liceeni sau studenți care se vor implica voluntar în desfășurarea activităților de tip „atelier de lucru”. Programul va începe cu deschiderea oficială și slujba de Tedeum la Căminul Cultural din Orlești, urmate de o piesă de teatru cu valențe educative, prezentată de Trupa de teatru „Constantin Popian” a Arhiepiscopiei Râmnicului, sâmbătă, 1 iulie, orele 10.00.

Ca și în anii precedenți, bucuria copiilor va fi deplină prin modul de lucru în echipă, într-o permanentă comunicare la diversele ateliere: Limba Română, Matematica, Chimie și Fizică, Limbi Străine, concursuri sportive, jocuri în mijlocul naturii, dezvoltare personală, muzică corală și instrumentală, ansamblu de dansuri populare, teatru, lucru meșteșugăresc, pictură și desen, atelier culinar, excursii și orientare geografică. Toată această activitate a copiilor va fi prezentată într-un spectacol de final părinților și tuturor celor ce vor dori să vadă rezultatele și concluziile unui deosebit proiect catehetic-educațional de vacanță, ce reunește în mod practic Familia, Biserica și Școala.

15 august (marţi) — Adormirea Maicii Domnului

30 noiembrie (joi) — Sfântul Andrei

1 decembrie (vineri) — Ziua Naţională a României

25 decembrie (luni) și 26 decembrie (marți) – Crăciunul

Codul Muncii prevede 14 zile libere acordate cu ocazia sărbătorilor legale, respectiv câte două zile pentru Anul Nou, Paşte, Rusalii şi Crăciun şi câte o zi pentru Ziua Unirii Principatelor Romane, Ziua Internaţională a Muncii, Ziua Copilului, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Andrei şi Ziua Naţională a României.

Codul Muncii prevede că, prin hotărâre a Guvernului, se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

De asemenea, salariaţii care sunt nevoiţi să lucreze în zilele declarate sărbători legale trebuie să beneficieze de timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, ei trebuie să primească, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, un spor la salariul de bază, ce nu poate fi mai mic de sută la sută din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

„Acum toate s-au umplut de lumină
Și cerul și pământul și cele dedesubt.
Deci să prăznuiască toată făptura
Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”
(Canonul Învierii, Cântarea a III-a)

Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Hristos a Înviat!
Bucuria Învierii Mântuitorului Hristos a copleșit cu adevărat sufletele noastre, astfel încât fiecare dintre noi poate rosti: „În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”. Într-adevăr, slujba Învierii Domnului ne pune înainte această realitate a pregustării Împărăției Cerurilor încă din această viață, ca roadă a harului dumnezeiesc adus în lume prin cruce și Înviere. Simțim cum Hristos Cel înviat ne cercetează, alungând de la noi necredința, îndoiala și frica, pe care lumea de astăzi le sădește tot mai mult în sufletele noastre. Bucuria Învierii se prelungește peste veacuri în nădejdea că și noi vom învia întru viața veșnică, devenind părtași bucuriilor celor nestricăcioase. Odată cu Învierea Mântuitorului Hristos, omul se regăsește pe sine descoperind adevăratul sens al vieții, se luminează, dar și luminează, strălucește și se face transparent Învierii, iar bucuria lui devine bucuria întregii creații: „Cerurile după cuviință să se veselească, și pământul să se bucure și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută că Hristos S-a sculat, veselia cea veșnică”(„Utrenia Învierii”, în Penticostar, Ed. IBMBOR, București, 1999, p. 16).
Viața creștină trebuie să se raporteze în mod fundamental la evenimentul Învierii lui Hristos, după cum spune Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (I Corinteni XV, 14).
Femeile mironosițe devin pilduitoare pentru noi întru bucuria răbdării smerite, a curajului mărturisitor și a dreptei închinări. Primul cuvânt pe care Fiul lui Dumnezeu înviat îl adresează femeilor care din dragoste față de Învățătorul veniseră la mormânt este: „Bucuraţi-vă!”(Matei XXVIII, 9). Astfel, ceea ce odinioară a auzit hotărârea dureroasă a izgonirii din Rai, aude iarăși glasul dulce al iertării și al bucuriei: „Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri către Tine au alergat; şi, bucurându-se, s-au închinat Ţie, Dumnezeului Celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau; şi Paştile cele de taină, ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit” („Utrenia Învierii”, în Penticostar, p. 20). În acest sens, Patericul ne întărește cu o apoftegmă ce preia un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel: „Avva Veniamin le-a zis fiilor săi duhovnicești, în timp ce își dădea duhul: Aceasta să faceți și vă veți putea mântui: Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, dați mulțumire pentru toate” (Patericul Mare, I, 8, Ed. Bizantină, București, 2015, p. 120). De aici învățăm faptul că bucuria curată este un sentiment al mântuirii și al comuniunii cu Dumnezeu, Care ne face cu adevărat liberi și împliniți.

Dreptslăvitori creștini,
Potrivit învățăturii Sfinților Părinți ai Bisericii noastre Ortodoxe, bucuria cea adevărată este dată de sporirea în credință și de viețuirea întru Hristos. Persoana divino-umană a Fiului lui Dumnezeu întrupat este sursa și izvorul deplinei bucurii, iar ceea ce este în afara lui Hristos nu poate fi decât iluzie și înșelare. Bucuria fiecărui creștin se desăvârșește la Potir, prin împărtășirea noastră din Trupul și Sângele Domnului Cel înviat din morți: „Veniţi, din rodul cel nou al viţei, al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci”(„Utrenia Învierii”, în Penticostar, p. 21). Astfel, așa cum Euharistia este un dar al lui Dumnezeu, pentru că nu se dă nouă ca răsplată, ca merit sau premiu pentru faptele noastre, așa și bucuria, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, este tot un dar al lui Dumnezeu dat nouă: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa” (Galateni V, 22). Bucuria îmbinată cu lucrarea virtuților, nu este altceva decât o mărturie și o mărturisire a identității noastre de fii ai lui Dumnezeu după har. Viața propusă de Evanghelie constă în renunțarea la bucuria noastră de dragul bucuriei celui de lângă noi, ca împreună să mergem pe calea ce duce spre Rai. Episodul Învierii Domnului ne pune înaintea ochilor sufletești dovada că nu abundența, excesul și consumul material promovat tot mai mult în zilele noastre înseamnă bucurie, ci mormântul rămas gol a adus bucurie la toată lumea, așa cum și o stihiră a Laudelor Învierii ne lămurește: „Veniţi de la mormânt, femei binevestitoare şi ziceţi Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale Învierii lui Hristos. Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L ca pe un mire ieșind din mormânt”(„Utrenia Învierii”, în Penticostar, p. 23).

Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Însușirea darului lui Dumnezeu, împroprierea bucuriei Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în această lume care pune prioritar în viața noastră păcatul și patima, răsturnând adevăratele valori, cere jertfă și luptă din partea omului. Astfel, cuvintele femeilor mironosițe: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de pe ușa mormântului?” (Marcu XVI, 3), devin sugestive, referindu-se în mod clar nu la ușa Mormântului Domnului, ci la ușa inimii noastre, devenită mormânt. Cine ne va prăvăli nouă piatra de pe mormântul inimii, pentru a-L lăsa pe Hristos Domnul să intre în ea? Cine ne va ridica vălul de piatră al inimii pentru a primi bucuria Învierii Domnului? Răspunsul dat de întreaga teologie patristică este că Hristos Cel înviat rupe catapeteasma gândirii noastre pătimașe, intrând întru bucurie și așezând inimi și suflete în liniștea Sa dumnezeiască. Însă, pentru a ajunge la Înviere trebuie să-L urmăm pe Hristos întru pătimirile Sale, așa cum nici Învierea nu este despărțită de cruce. Răbdarea necazurilor de zi cu zi devine, la modul cel mai real, motiv al bucuriei. Hristos Însuși îi fericește pe cei ce suferă și sunt prigoniți pentru numele Lui și îi îndeamnă să se bucure întru nădejdea dobândirii Împărăției Lui Celei veșnice.
Bucuria desăvârșită este posibilă doar prin desființarea păcatului și a tristeții pe care o aduce el. Hristos nu ne vrea a fi niște oameni speriați și indiferenți, ci pururea alături de El, la picioarele Crucii pentru a ne arăta Învierea, Marea Taină a Frumosului și a Binelui. Venirea lui Hristos în lume este Buna Vestire a bucuriei ca început al mântuirii și legământ al iertării. De aceea, Biserica ne îndeamnă să nu lăsăm ura dintre noi și răutatea să umbrească marele dar al bucuriei: „Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le”(„Utrenia Învierii”, în Penticostar, p. 24). Teologul grec Giorgios Mantzaridis explică în chip lămurit cum bucuria devine caracteristică celui care se face părtaș Învierii Domnului: „Bucuria și pacea constituie experiențe vii cu perspectivă eshatologică. Lumea de acum nu este potrivită deplinei lor arătări. Locul manifestării lor reale și desăvârșite este Împărăția lui Dumnezeu. Precum Împărăția lui Dumnezeu, așa și acestea se vor arăta în plinătatea lor în veacul viitor. Dar și invers, precum Împărăția lui Dumnezeu începe din veacul de acum, așa și acestea încep din viața de aici. Întristările și împotrivirile lumii nu risipesc bucuria și pacea credinciosului. Temelia și plinătatea lor este Însuși Hristos. Credinciosul primește pacea și bucuria de la Hristos. Dar este și chemat să se bucure și să își afle pacea ca părtaș al vieții lui Hristos. Astfel că bucuria și pacea apar și ca ceea ce se dă și ca ceea ce se cere, și ca prezente și ca așteptate” (Georgios Mantzaridis, Morala creștină, vol. II, traducere de Diacon Drd. Cornel Constantin Coman, Editura Bizantină, București, 2006, p. 206). Numai experiența Învierii și a vieții veșnice pot să preschimbe inima noastră cea înrădăcinată în nepăsare, în inimă purtătoare de Hristos; numai trăirea de acum, din această viață, a Învierii, poate face sufletul nostru să ardă de dorul cel după Dumnezeu. Întâlnirea noastră personală cu Mântuitorul Hristos, întâlnire datorată nu de puține ori suferințelor prin care trecem, declanșează în lăuntrul omului vocația creștină, duhovnicească, întrucât: „Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu”(Romani VIII, 16). Sfântul Apostol Pavel atunci când L-a întâlnit pe Hristos Cel înviat pe drumul Damascului, a experiat concret că Cel pe Care el refuzase să-L recunoască drept Mesia, Cel pe Care el Îl prigonea cu toată puterea este singurul izvor al bucuriei adevărate, ca Dumnezeu milostiv.

Dreptslăvitori creștini, iubitori ai slavei lui Dumnezeu Cel înviat,
Așa cum puteți și frățiile voastre vedea, trăim într-o perioadă în care se încearcă tot mai mult dezbinarea Bisericii dreptslăvitoare, întemeiată prin Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului Hristos, și întărită prin Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime. Ni se reproșează, în mod eronat, nu de puține ori, că Biserica noastră strămoșească s-a îndepărtat de Adevăr și a pierdut harul Duhului Sfânt. Însă, cei care pierd harul, sunt aceia care se rup de Biserica Ortodoxă, stăruind în neascultare și rătăcire, deoarece Duhul Sfânt, ca principiu al comuniunii intra-trinitare lucrează numai în comuniune eclesială și euharistică, după cum zice Marele Vasile: „iar pe noi, pe toţi, care ne împărtăşim dintr-o Pâine şi dintr-un Potir, să ne uneşti unul cu altul prin părtăşia Aceluiaşi Sfânt Duh” (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare).

Dreptslăvitori creștini,
La fiecare Sfântă Liturghie ne răsună în suflet îndemnul: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”. Așadar, nu trebuie să ne asemănăm cetei îngerilor lui Lucifer, care au căzut din mândrie! Biserica noastră, chiar dacă se află în dialog cu alte confesiuni creștine sau necreștine, nu a schimbat nimic din adevărul propovăduit de Domnul Hristos, păstrat în Sfânta Scriptură și de către Sfinții Părinți ai Bisericii. Mântuitorul Însuși a stat de vorbă cu femeia samarineancă și a vindecat pe fiica cananeencei, lasându-ne nouă pildă de dialog cu cei de altă credință. A dialoga nu înseamnă a schimba, ci a arăta unde și Cine este Adevărul. Dialogul este cerut de porunca misiunii: „Mergând învățați toate neamurile” (Matei XXVIII, 19). Nici Sinodul din Creta, nici alte sinoade sau adunări ale Bisericii Ortodoxe, nu ne-au făcut să ne schimbăm învățătura de credință și tradițiile noastre ortodoxe strămoșești. Ceea ce am primit de la Mântuitorul Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, prin Sfinții Apostoli și Părinții Bisericii, aceea învățăm și aceea propovăduim. Lucrul acesta poate fi văzut din cuvântările noastre orale sau scrise; unde și în ce fel putem fi acuzați noi de ecumenism sau îndepărtare de Adevăr? Citiți ceea ce noi am scris, ascultați cu atenție ceea ce învățăm! Încercăm, cu mila lui Dumnezeu, să învățăm și să lucrăm, urmând în toate Sfinților Părinți și ascultând de Sfintele Canoane. Așa cum am mărturisit la hirotonia întru arhiereu că voi lucra în comuniune cu ceilalţi ierarhi şi că voi îndeplini cu responsabilitate misiunea la care am fost chemat în calitate de arhiereu al lui Hristos, arătând iubire de neam şi de Biserică, apărând şi promovând valorile credinţei ortodoxe, arătând grijă părintească pentru parohii şi mănăstiri, sprijinind cultura creştină şi ocrotind patrimoniul bisericesc, manifestând dragoste părintească faţă de clerul şi credincioşii creştini, tineri şi vârstnici, făcându-mă tuturor călăuză întru păstrarea neştirbită a dreptei credinţe şi a rânduielilor Bisericii noastre străbune, așa am încercat să împreună lucrez cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Suntem cu toții conștienți de responsabilitatea noastră, suntem conștienți că după împlinirea acestora vom fi judecați, și ne străduim, cu timp și fără timp, să lucrăm pentru păstrarea neștirbită a credinței primite de la părinții noștri.
Iubiți părinți și dreptslăvitori creştini, vă reamintim că, în fiecare an, în Duminica a treia după Paști, a Mironosițelor, prăznuim Aducerea în Oltenia a moaștelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Arhiepiscopul Râmnicului, sărbătoare ce are o însemnătate deosebită pentru Arhiepiscopia noastră, și vă aşteptăm să veniți Duminică, 30 aprilie, pentru a ne ruga împreună Sfântului Ierarh Calinic, ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului, ca acesta să mijlocească pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi. Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor aduce la această sărbătoare moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian de la Biserica Zlătari din București.
Tot anul acesta, an comemorativ al Patriarhului Justinian Marina și al apărătorilor Ortodoxiei în perioada comunistă, nădăjduim să vă invităm, în luna septembrie, la sfințirea Mănăstirii Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Suiești. Înălțată în satul natal al Patriarhului Justinian, este o replică a Mănăstirii Schitul Maicilor din București, aceasta fiind așezământul de suflet al acestui vrednic de pomenire patriarh al Bisericii noastre, fiu al plaiurilor vâlcene.
Ne rugăm ca Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să aducă în casele și sufletele frățiilor voastre lumina cea lină a sfintei slave, care să vă binecuvinteze cu pace și sănătate, revărsând harul Său cel bogat asupra noastră, a tuturor, spre deplina bucurie și lucrarea faptelor celor bune.
Hristos a înviat!
Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Înviat din morți, rugător,
† VARSANUFIE, Arhiepiscopul Râmnicului

- realizarea de studii pe probleme de turism, la nivel local;

- iniţierea şi dezvoltarea de activităţi comune care să aibă ca scop îmbunătăţirea circulaţiei turistice;

- elaborarea unor strategii de promovare a obiectivelor turistice din judeţul Vâlcea şi din municipiul Râmnicu Vâlcea şi introducerea lor în circuite turistice;

- sprijin reciproc în organizarea de evenimente specifice, târguri, expoziţii;

facilitarea schimbului de informaţii, materiale de reclamă cu privire la activităţile în domeniul turismului, pe care cele două instituţii le consideră oportune pentru promovarea zonei, din punct de vedere turistic.

Cei doi parteneri îşi propun coalizarea eforturilor pentru a dezvolta turismul activ din judeţul Vâlcea şi municipiul Râmnicu Vâlcea, prin crearea unui brand regional, alături de toţi factorii interesaţi, precum şi prin realizarea şi promovarea unor activităţi de nişă (gastronomie locală, afaceri, evenimente).

Model de statornicie şi viaţă cuvioasă

Părintele Neonil Ştefan s-a născut la 21 octombrie 1922, în satul Valea Babei din comuna Runcu, judeţul Vâlcea. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal (1929-1936) şi stagiul militar la Alba Iulia (1943-1946), a rămas în sânul familiei până la 15 aprilie 1948, când a fost primit ca frate în obştea Sfintei Mănăstiri Frăsinei din judeţul Vâlcea, unde, la 15 august 1949, a fost tuns în călugărie, primind chipul îngeresc. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Iosif Gafton al Râmnicului, s-a format duhovniceşte la Seminarul Teologic Monahal de la Sfânta Mănăstire Neamţ (1950-1953), apoi la Sfânta Mănăstire Curtea de Argeş (1953-1955), unde a deprins meşteşugul olăritului, şi, în cele din urmă, la Institutul Teologic din Bucureşti (1955-1959). Părintele Neonil Ştefan a fost hirotonit ierodiacon la 13 noiembrie 1949 şi ieromonah la 21 noiembrie 1952. Cu harul lui Dumnezeu, la 1 octombrie 1959, la vârsta de 37 de ani, dintre care 11 ani de călugărie, a fost ales stareţ al Sfintei Sfintei Mănăstiri Frăsinei, pe care a îndrumat-o duhovniceşte vreme de alţi 57 de ani.
Rigorile athonite, respectate cu sfinţenie la Frăsinei

Om de rugăciune şi de aspră nevoinţă călugărească, păstrător al sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe, dar şi iscusit administrator, părintele arhimandrit Neonil Ştefan a rânduit cu smerenie, cu multă răbdare şi cu fermitate nevoile mănăstirii, vreme de peste o jumătate de secol. Prin osteneala părintelui stareţ Neonil Ştefan, ansamblul monahal de la Frăsinei şi rânduiala slujbelor dintru început au rămas neschimbate, duhul athonit putând fi simţit şi astăzi în Mănăstirea Sfântului Calinic. Rânduiala statornicită aici de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire şi de a se face slujbă de la miezul nopţii şi până spre dimineaţă, ca la Sfântul Munte Athos, a fost păstrată cu multă stricteţe de părintele Neonil, vrednic urmaş al stareţilor din vechime. A trecut la cele veşnice duminică seara, după slujba Vecerniei Iertării, în chilia sa, în stare de trezvie şi rugăciune, pregătit pentru a trece hotarul cel de taină, spre întâlnirea cu Domnul Hristos. La dorinţa sa, va fi înmormântat în cimitirul sfintei mănăstiri, în mormântul din vreme rânduit lângă ceilalţi stareţi şi părinţi care au sfinţit locul. Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa, să aşeze sufletul său în ceata cuvioşilor şi în lumina Preasfintei Treimi. Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

„Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul!
Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară!
Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat,
întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam.
Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte”
(Troparul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului)

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Vestea care a adus multă bucurie în cer și pe pământ, însă l-a tulburat pe Irod și ”tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei II, 3) acum două mii de ani, aceea că astăzi S-a născut Mesia,Cel mult așteptat, aduce și în inimile noastre multă pace și bucurie pentru că Dumnezeu se milostivește asupra noastră, iară și iară, născându-Se și în peștera inimilor noastre. Astăzi nu este vremea doar pentru a povațui, ci și pentru a mulțumi, nu doar pentru a învăța, ci și pentru a ne împreună bucura de Nașterea Fiului Său pe pământ și noi, slavoslovind împreună cu îngerii: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca II, 14).

Lucrarea pe care Domnul o săvârșește prin înomenirea Sa ne privește pe fiecare dintre noi în parte, pentru că El S-a făcut om ”pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” (Simbolul de credință). Înomenirea Mântuitorului Hristos aduce o nouă stare pentru fiecare dintre noi, punând începutul unei vieți noi: viețuirea întru Împărăția lui Dumnezeu ca prezență reală încă din această lume. Domnul a venit în această lume, dăruindu-ne puterea de a birui păcatul, de a birui orice păcat şi chiar moartea, însă pentru aceasta trebuie să-L primim pe Hristos în inima noastră; trebuie ca Hristos să Se nască la modul autentic în inima noastră, iar evenimentul istoric al Naşterii Domnului să se transforme pentru noi într-un moment existenţial.

Mântuitorul Hristos, ”chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni I, 15), deschide prin nașterea Sa din Fecioara Maria posibilitatea ca omul cel zidit după chipul lui Dumnezeu să crească tot mai mult în asemănarea cu El, altfel spus deschide omului calea îndumnezeirii sale.

Întreaga teologie patristică dezvoltă aceste coordonate biblice despre întruparea Fiului lui Dumnezeu în istorie, când vorbește despre trei nașteri ale Acestuia, astfel:

Mai întâi, nașterea Fiului lui Dumnezeu din veci din Tatăl. Aceasta este nașterea Fiului fără de timp din Tatăl, precum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: ”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan I, 1). Prin aceste cuvinte se arată că Fiul este mai înainte de orice timp, este veșnic, nu S-a ivit în timp, așa cum ne spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: ” S-a născut Fiu din veşnicie, printr-o naştere cu neputinţă de cercetat şi înţeles”[1]. Domnul nostru Iisus Hrisos, izvorul iubirii, ”numai ca Dumnezeu, sau ca Fiul lui Dumnezeu, de o ființă cu El, putea avea în Sine iubirea desăvârșită pe care o cere tuturor să și-o însușească din pilda și puterea Lui. Căci nu le cere ceea ce nu practică El Însuși”[2].

În cel de-al doilea rând,nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Dumnezeu adevărat și om adevărat, întrupându-Se de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.Este cea pe care o prăznuim noi astăzi, când Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc din Fecioara Maria, ridicându-ne pe noi din robia păcatului, împăcând întreg neamul omenesc cu Creatorul nostru. Sfântul Chiril al Ierusalimului referinduse la nașterea Fiului lui Dumnezeu, spune: ”Când auzi că Evanghelia spune: “Cartea naşterii lui Iisus Histos, fiul lui David, fiul lui Avraam (Matei I, 1), gândeşte-te la naşterea Lui trupească. Este fiu al lui David la împlinirea timpului, iar Fiu al lui Dumnezeu, înainte de toţi vecii, fără început. Prin naşterea în trup a luat ceea ce nu avea. Iar ceea ce are, are din veşnicie, fiind născut din Tatăl […]. Naşterea Sa din David cade sub timp, este văditor, şi I se poate face genealogia; dar naşterea Lui după Dumnezeire nu cunoaşte nici timp, nici loc, şi nici nu I se poate face genealogia”[3]. El se face om adevărat, prin nașterea Sa din Fecioara Maria, dar rămâne și Dumnezeu adevărat, prin acestea arătându-și misiunea și calitatea Sa de mântuitor al omului. ”El se face Fiul Omului prin excelență, căci ridică pe om la starea Lui de om cu firea neîmbolnăvită. Se face noul început, sănătos, al omenirii. Cei ce rămân în El nu mai cad din umanitatea adevărată. Iar umanitatea adevărată nu e decât cea întărită de Dumnezeu. El ni s-a făcut lumină și în sensul că ne-a arătat și s-a făcut iarăși începutul omenirii adevărate, care restabilește ca oameni adevărați și le dă puterea să nu mai cadă din această stare pe cei ce se nasc din El prin Duhul Lui cel Sfânt. Și numai aceștia moștenesc împărăția lui Dumnezeu și nestricăciunea. Dacă cei născuți din primul Adam sunt supuși morții definitive, cei născuți din al doilea Adam pot moșteni veșnica viață fericită (I Corinteni XV, 50)”[4].

O a treia naștere a Mântuitorului Hristos este cea de care vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni ”O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni IV, 19) și anume nașterea Cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră. Nașterea duhovnicească a Mântuitorului Hristos în inima și sufletul nostru, rodind astfel, pentru fiecare dintre noi, Nașterea Fiului lui Dumnezeu întru noi și nașterea noastră întru El.

Hristos, Dumnezeu după fire, Se naște în peștera din Betleem și ne deschide poarta Cerului și a înfierii de către Tatăl. Taina Sfântului Botez ni-L aduce  pe Hristos în sufletul nostru, născându-ne astfel întru Împărăția lui Dumnezeu: ”de nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan III, 3). Nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu se va naște întru Hristos și Hristos întru el, prin Sfânta Taină a Botezului: ”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni III, 27). Cel ce se îngroapă împreună cu Hristos prin Botez ca într-un mormânt, se scoală împreună cu Hristos întru Învierea Lui: ”Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi” (Coloseni II, 12).

Nașterea Cuvântului lui Dumnezeu ca om devine roditoare pentru noi ca persoane, doar prin Sfânta Taină a Botezului ca naștere duhovnicească a noastră întru El. În acest sens, Taina Sfântului Botez este taina nașterii duhovnicești a persoanei întru Hristos, dar și a Domnului Hristos întru el.

Dreptmăritori creștini,

Doar înomenirea Fiuluilui Dumnezeu ne-a adus posibilitatea urmării lui Hristos și a unirii omului cu El, așa cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel: ”v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt” (I Tesaloniceni I, 6). Dumnezeu Cel desăvârșit, făcându-Se și Om desăvârșit, a descoperit oamenilor purtarea adevărată a celor ce se numesc fii ai lui Dumnezeu și anume, iubirea de Dumnezeu și împlinirea poruncilor Lui (I Ioan V, 2). Nimic nu îl apropie pe om mai mult de Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie Teologul, decât asemănarea cu El întru iubire: ”Fă-te dumnezeu pentru cel lovit de nenorocire, prin imitarea milostivirii lui Dumnezeu. Nimic nu are omul mai asemenea cu Dumnezeu decât facerea de bine, chiar dacă Dumnezeu o dăruiește mai bogată, iar omul mai săracă, fiecare, cred eu, după puterea lui”[5].

Prin iubirea revărsată asupra aproapelui, omul urcă către Dumnezeu, imitându-L pe Dumnezeu Care S-a făcut om pentru a putea fi urmat. Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos într-o peșteră sărăcăcioasă, ne face să ne îmbogățim, doar alungând de la noi egoismul și nepăsarea față de aproapele nostru. Omul nu poate ajunge la iubirea de Dumnezeu dacă nu își iubește aproapele. Astfel, Avva Ioan Colov mărturisea unui ucenic: ”Nu este cu putință să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus. I-au zis lui: ce este cuvântul acesta? Le-a zis lor: temelia, aproapele este, ca să-l câștig și să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos”[6].Rațiunea Întrupării Mântuitorului Hristos a fost ca prin extinderea Persoanei Sale în istorie, în lume, omul să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Viața în Biserică a credincioșilor se întemeiază pe Hristos. Acesta este vița, iar credincioșii mlădițele. Precum mlădițele nu pot rodi de la sine dacă nu rămân în viță, tot așa nici credincioșii nu pot aduce roadă dacă nu rămân uniți cu Hristos (Ioan XV, 1-2). Hristos Domnul nu îl cheamă pe om ca pe un primitor pasiv al Său, ci spre a deveni purtător energic și părtaș al vieții adevărate ce i se dă. Când omul se preocupă de mântuirea proprie și răspunde la chemarea lui Hristos, primindu-L pe Acesta în inima lui, el devine mlădiță aducătoare de roadă. Lucrarea în lume a Bisericii nu este alta decât lucrarea Mântuitorului Hristos, continuarea activității Sale de înnoire lăuntrică a lumii, prin cei ce constituie ”puținul aluat, care dospește frământătura” (I Corinteni V, 6).

Dreptmăritori creștini,

Dacă privim în jurul nostru vedem că astăzi, mai mult ca oricând se încearcă ca Hristos, Cel născut în peștera Betleemului, să fie alungat din societatea noastră. Cu greu, Hristos este primit în inima noastră și, uneori se face orice pentru ca nici cei de lângă noi să nu trăiască nașterea Mântuitorului Hristos în inima lor ca un fapt existențial și soteriologic.

Tinerii noștri de astăzi sunt îndepărtați prin diferite momeli, care de care mai meșteșugite, de la adevărata trăire creștinească, pe care bunicii și părinții noștri o aveau. Binevenită în acest sens este hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca anul 2016 să fie an omagial al educației religioase a tineretului creștin, astfel împreună vom încerca să intensificăm misiunea noastră în rândul tinerilor. Părintele Nicolae Steinhardt susținea că învățătura creștină se întemeiază pe două fundamente: deplina libertate a persoanei umane și întreaga răspundere în ziua Judecății. ”Este fiecare liber să creadă ce vrea, să meargă pe calea pe care-l poartă inima și-l îndeamnă conștiința, urmând, firește a purta răspunderea alegerii făcute”[7]. A sădi Cuvântul lui Dumnezeu în inima copilului înseamnă a dărui acestuia libertatea primită de la Dumnezeu.

Sigur că noi creștinii suntem o minoritate în cadrul omenirii, însă ca popor suntem creștini nu doar majoritar, ci mai ales ființial, de la nașterea noastră. Biserica, prin duhul iubirii jertfelnice și al filantopiei, este singura care mai poate da un suflu nou societății aflate într-un grav dezechilibru. Dumnezeu nu impune nimic cu forța, ci întotdeauna propune în chip filantropic, ca un iubitor de oameni.

Iubiți fii duhovnicești,

Astăzi, în această zi a Nașterii Domnului, zi plină de bucurie, pace și lumină, să ne hotărâm întru schimbarea vieții noastre. Dacă nu ne mai place lumea în care trăim, o lume a războiului, a egoismului și a izolării tot mai profunde a omului față de aproapele, atunci trebuie să facem ceva, și anume să ne schimbăm pe noi înșine. Lumea nu o schimbăm prin revoluții, ci prin schimbarea duhovnicească a noastră și prin exemplul personal. Să ne rugăm ca Domnul să ia chip în noi, să se nască în inimile noastre și așa pururea să trăim întru El.Să dovedim, prin viaţa noastră, că deşi nedorit de lume, Hristos tot Se naşte pentru noi și întru noi. Să ne întărească Dumnezeu pe toți, cuprinzându-ne în iubirea, pacea și slava Sa cea veșnică, ca și noi împreună cu îngerii să aducem aceeași doxologie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).

Fie ca sărbătoarea Naşterii Domnului, a Noului An și a Botezului Domnului să vă aducă multă pace, sănătate, bucurie şi întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună!

La mulţi ani întru mântuire! Un An Nou binecuvântat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului, rugător,

† VARSANUFIE, Arhiepiscopul Râmnicului

„Femei/Bărbaţi”

Pentru bucuria că din nou Vâlcea, prin Teatrul Anton Pann, se aude şi se vede la nivel naţional la acest eveniment atât de important pentru lumea teatrală, întregii echipe a Teatrului Anton Pann ii dorim mult succes. Inedit şi în premieră, în acest an, Festivalul Naţional de Teatru se va putea vedea nu doar pe scenele bucureştene, ci şi în ţară şi în străinătate. Iată, putem spune ediţia cu numărul 25, o ediţie aniversară.

Prezent şi pe scena Festivalul Internațional de Teatru Scurt de la Oradea în 2015 „Viskovitz” în competiţie cu spectacole produse de Teatrul Odeon Bucureşti, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, Teatrul Regina Maria Oradea, Teatrul Mic Bucureşti şi Teatrul de Nord Satu Mare, a reuşit să convingă din nou juriul că spectacol Teatrului Anton Pann, produs de Tudor Lucanu merită încă două premii: premiul pentru cel mai bun spectacol şi premiul pentru cea mai bună regie.

A urmat o altă prezenţă la un festival european. Este vorba de Festivalul European de Teatru „Eurothalia” care s-a desfăşurat în perioada 8 şi 15 octombrie 2015 la Timişoara, eveniment la care au participat spectacole ale unor mari regizori străini şi români, marca, Silviu Purcărete, Jan Lauwers, Oskaras Korsunovas, Baczó Tunde şi alţii. Evenimentul de la Timişoara, neavînd caracter de concurs, a făcut ca spectacolul Teatrului Anton Pann să se bucure de succes, fiind aplaudat minunte în şir.
În aceeaşi săptămână actorii Teatrului Anton Pann au urcat şi pe scena Festivalulului de Teatru de la Piatra – Neamţ “ PLEDEZ PENTRU TINE(RI)!”. Şi aici ca şi la celelalte festivaluri şi în competiţie cu spectacole ale unor teatre importante din ţară, „Eşti un animal, Viscovitz!” de Alessandro Boffa, traducerea Alexandra Maria Cheşcu, adaptarea scenică Tudor Lucanu, s-a bucurat de imensa apreciere a publicului şi a juriului. Maria Zărnescu, preşedinta juriului, împreună cu scenografa Alina Herescu şi regizorul Szabo K. Istvan, au hotărât că premiul pentru cel mai bun spectacol şi cea mai bună regie să revină spectacolului Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea. Pe aceeaşi scenă au mai fost strigaţi de două ori. Irina Moscu, cea care a realizat scenografia acestui spectacol a fost nominalizată la Premiul pentru cea mai bună scenografie. La fel şi actorul Vlad Bîrzanu, nominalizat la Premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolurile din spectacolul „ Eşti un animal,Viskovitz !” Mai amintim că Vlad Bîrzanu la Festivalulului “Excelsior” TEEN FEST de la Bucureşti, a luat Premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul Christopher Boone din spectacolul “O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii”.
Aşa cum am mai scris „Eşti un animal, Viscovitz!” de Alessandro Boffa, traducerea Alexandra Maria Cheşcu, adaptarea scenică Tudor Lucanu a avut premiera la Rm Valcea, în stagiunea 2014-2015, de atunci şi până-n prezent s-a jucat numai cu casa închisă. Vestea că este un spectacol bun s-a răspândit repede, premiile demonstrând
acest lucru. Regizorului Tudor Lucanu, scenografei Irina Moscu, coregrafei Galea Bobeicu, şi
actorilor distribuiţi în acest spectacol, Mădălina Ciotea, Reka Szasz, Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Ciprian Nicula şi Cătălin Asanache, le spunem din nou FELICITĂRI, le meritaţi. Acum se pregătesc să plece la Festivalul Naţional de Teatru de Teatru de la Bucureşti, cel mai important eveniment de gen care se află în plină desfăşurare. Dar despre acest festival vom reveni cu mai multe amănunte în apropierea reprezentaţiei.

Succes pe mai departe, dragilor!

Patrick Murăruş – Bianca Tutuianu, tinerii dansatori pregătiţi de fraţii Alexandru şi Bogdan Runceanu, pe scena internaţională din Germania

Vâlcenii au reuşit să se califice în finala de latino juveniles 1. Din cele 40 de perechi participante, care au reprezentat 20 de ţări, Patrick Murăruş şi Bianca Ţuţuianu au reuşit să se claseze pe locul 4, o performanţă extraordinară, eforturile lor fiind răsplătite  spre mândria lor, dar şi a noastră că ne-au reprezentat cu atâta cinste.

Adina DUMITRU

Copia Icoanei Maicii Domnului Prodromița este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Schitul românesc Prodromu, de la Sfântul Munte Athos.

Icoana originală a Maicii Domnului Prodoromița a fost pictată în anul 1863, de pictorul Iordache Nicolau, din Iași, la cererea Cuvioșilor Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului românesc Prodromu. Deși icoana a fost pictată numai în zile de post, cu ajunare și  rugăciuni îndelungate, chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus nu s-au lăsat pictate de mâna omului, care a încercat să le picteze în repetate rânduri, ci s-au arătat săvârșite prin minune dumnezeiască.

În anul 1863, Icoana Maicii Domnului Prodoromița a fost dusă la Sfântul Munte Athos, devenind ocrotitoare a Schitului românesc Prodromu. De atunci și până astăzi, înaintea acestei sfinte Icoane a Maicii Domnului au primit mângâiere, întărire în neputințe și vindecare de boli foarte mulți credincioși.

Cei care nu pot ajunge la Schitul românesc Prodromu, spre a se închina Icoanei Maicii Domnului Prodromița, se pot închina acesteia în Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, unde va rămâne copia acesteia, adusă de la Sfântul Munte.

Biroul mass-media al Arhiepiscopiei Râmnicului

În zilele de 27-28 iunie 2015, în colaborare cu Arhiepiscopia Râmnicului și Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Centrul de cercetare a conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General  Paul Teodorescu”, cu sediul la Mănăstirea Dintr-un Lemn, organizează Simpozionul științific „Biserica Ortodoxă și Armata României – Tradițiile conlucrării”, aflat la cea de-a patra ediție. Evenimentul va fi coordonat de reputatul istoric prof. univ. Valentin Ciorbea, şeful Catedrei de Istorie şi Studii Politice a Universităţii „Ovidius” din Constanţa.

Deschiderea lucrărilor simpozionului va avea loc sâmbătă, 27 iunie, de la ora 11.00, la Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului. Vor rosti scurte alocuțiuni: Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din Romania; Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanu, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului; prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, membru asociat al Academiei Oamenilor de Știința din Romania; lect. univ. dr. Florian Bichir, membru al Colegiului CNSAS; comandor dr. Marian Moșneagu, șeful Serviciului Istoric al Armatei.

De la ora 11.30 vor susține comunicări științifice următorii invitați: prof. dr. Vasile Mărculeţ (Organizare ecleziastică de rit răsăritean în regiunile extracarpatice în prima jumătate a secolului al XIII-lea); maica stareţă stavroforă Emanuela Oprea și maica Tecla Fuioagă (Pagini din istoria Mănăstirii Dintr-un Lemn (II): Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, puterea transfiguratoare); drd. Gabriel Pătraşcu (Biserica militară „Mihai Vodă”); Dumitru Manolache (Misterioasa curte brâncovenească de la Obileşti); prof. Cornelia Ghinea (Bisericile militare din Oradea în perioada interbelică. Contribuţia ofiţerilor la revigorarea vieţii religioase); prof. univ. dr. Valentin Ciorbea (Mitropolia Olteniei: Primul an de istorie (21 decembrie 1939 – 21 decembrie 1940) într-un memoriu al Î.P.S. Nifon Criveanu); dr. Marian Nencescu (Bisericile oropsite ale Transnistriei); prof. univ. dr. Ion Giurcă (Biserica şi Armata, loc şi rol în realizarea Unirii principatelor în anul 1859); preot lect. univ. dr. Sergiu-Grigore Popescu (Aspecte privind contribuţia Bisericii din Oltenia la Războiul de Independenţă. Sprijinul pentru spitalele înfiinţate în timpul campaniei din 1877-1878 în dreapta Oltului); PS Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului (Arhiepiscopia Iaşilor: Aspecte din Primul Război Mondial (1916-1918); comandor (r) prof. dr. Aurel Pentelescu (Câteva erori în cercetarea istoriografică privind episcopia Armatei Române din anii 1921-1948); comandor (r) prof. dr. Aurel Pentelescu și Ionuţ-Constantin Petcu (Pr. icon. stavrofor Constantin Nazarie (1865-1926), şeful serviciului religios al Armatei Române în Războiul pentru Întregirea Neamului); lect. univ. dr. Florian Bichir (Viaţa neromanţată a primului mitropolit stilist, Galaction Cordun); comandor dr. Marian Moşneagu (Un păstor de suflete. Preotul locotenent-colonel Ilie Deleanu); dr. Lucian Dindirică (Filă de istorie eclesiastică românească: mitropolitul Nifon Criveanu); dr. Alin Spânu (Generalul Paul Teodorescu în jurnalul lui Victor Slăvescu: 1937); Felicia Țucă și dr. Cornel Țucă („Rrăsplată” pentru un erou: contraamiralul Pompiliu-Ion-Horia Macellariu); pr. Constantin Olariu (Prigoana comunistă împotriva contraamiralului Horia Macellariu); dr. Luminiţa Giurgiu (Căpitanul-preot Nicolae Murea, confesorul Garnizoanei Chişinău); dr. Teodora Giurgiu (Locotenent-colonelul preot Petre Chirea, confesorul Garnizoanei Turnu Măgurele); maior dr. Milyan Milkič (Preoţii în misiunile militare ale Guvernului sârb: 1916-1920); asist. univ. dr. protosinghel Maxim Vlad (Martiriul creştin, cu o privire specială asupra soldaţilor martiri din primele secole creştine); drd. Ionela Zaharia (Clerul militar român din Austro-Ungaria: 1914-1918); preot dr. Laurenţiu Rădoi (Chipuri de preoţi vâlceni în Primul Război Mondial: 1916-1918); colonel (r) Remus Macovei (Eroii germani din localitatea Mihail Kogălniceanu jertfiţi în Armata Română pe timpul Primului Război Mondial); prof. univ. dr. Petre Țurlea (Transilvania de Nord-Est sub teroare maghiară. Documente noi). Comunicările se vor încheia în jurul orei 13.30.

Duminică, 28 iunie 2015, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, va avea loc Ședința Consiliului științific si al Colegiului de redacție al revistei „Misiunea”. Se va vizita ansamblul monahal și se va participa la Sfânta liturghie si la Slujba de pomenire a generalului Paul Teodorescu.

Centrul de cercetare a conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General  Paul Teodorescu”, cu sediul la Mănăstirea Dintr-un Lemn, unic în România, dezbate problema relaţiilor dintre Armată şi Biserică.

„”, a spus Înaltpreasfinția Sa în cuvântul rostit cu această ocazie.

Decizia de înfiinţare a unei mănăstiri în satul Suești, din comuna Stănești, unde, la 22 februarie 1901, s-a născut Patriarhul Justinian Marina, a fost luată în toamna anului 2014, la inițiativa Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie. Una dintre biserici va fi închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Binecredinciosului Împărat Iustinian, iar alta Sfântului Mucenic Lucian din Dobrogea. În incinta mănăstirii va funcționa și Centrul social-pastoral „Patriarhul Justinian Marina”.

Ansamblul monahal al Sfintei Mănăstiri „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Suești” va fi o replică arhitecturală a Schitului Maicilor din București, mănăstire contruită în anul 1726, în stil brâncovenesc, și reparată integral, între anii 1955-1958, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian. Schitul Maicilor s-a aflat inițial pe Dealul Spirii, pe locul unde se află astăzi Palatul Parlamentului (Casa Poporului). În anul 1982, cladirile înconjurătoare ale Schitului Maicilor au fost demolate de autoritățile comuniste, iar biserica a fost translată pe o distanță de 245 de metri, aflându-se astăzi pe strada Mitropolit Antim Ivireanu, la mică distanță de Mănăstirea Antim.

Cu osteneala ducerii la bun sfârşit a zidirii Sfintei Mănăstiri „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Sueşti” a fost încredinţat Preacuviosul Ieromonah Siluan Popescu, stareţul acestei Sfinte Mănăstiri, care va fi ajutat de vrednicii şi mărturisitorii creştini: Lucian şi Elena Zmaranda, cu copiii: Andreea, Ana şi Mihai, ctitorii acestor zidiri. La eveniment au participat oficialităţi centrale şi locale, personalități culturale, dar și simpli credincioși care l-au cunoscut pe vrednicul de pomenire Patriarh Justinian.

*

În satul Suești există o singură biserica veche, din lemn, monument istoric, construită în jurul anului 1700, la Gâlgău, în judeţul Sălaj. În anul 1939, această biserică a fost dusă în orașul Breaza, din județul Prahova, unde a stat până în anul 1950, când Patriarhul Justinian Marina a adus-o în satul său natal, Sueşti, care nu avea pe atunci biserică. A fost resfințită la 1 mai 1951 și este închinată Sfintei Cuvioase Parascheva.

Preot Nifon Dorin Iancu

Legat de această mare zi a românilor, cu dublă semnificație, Preafericitul Părinte Daniel – patriarhul Bisericii Ortodoxe Române spunea: „Puterea de a îndura istoria, atunci când nu o poți schimba, echivalează cu o înțelepciune și cu o forță de supraviețuire în fața pericolului autodistrugerii sau a sinuciderii fără rost. Poporul român a rezistat pe acest pământ pentru că a avut înțelepciune, putere de jertfă și răbdare atunci când nu putea să biruie cu armele. Prin această înțeleaptă îndurare cu speranță a supraviețuit și migratorilor, și imperialiștilor lacomi și dictaturilor distructive, umplând istoria cu Crucile de pe mormintele lor și de pe bisericile înălțate ca pe făclii de înviere și speranță.

De aceea, cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam sau din generație în generație a celor jertfiți pentru apărarea credinței și a patriei, este o adevărată cultură a sufletului românesc care simte că iubirea e mai tare decât moartea. Mulțimea pomelnicelor și parastaselor pentru eroi constituie un puternic factor de cultivare a conștiinței continuității noastre din neam în neam, din generație în generație. Pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile și cultul morților sunt elemente de mare statornicie, continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor.”

Dragi locuitori ai comunei Bunești,

Iată-ne, așa cum spuneam, la doar 10 zile de la Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor, într-o altă sfântă și mare zi a Bisericii noastre, Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile). Cu acest prilej, chiar dacă eroii au fost comemorați în urmă cu câteva zile, în marea și înălțătoarea zi dedicată lor, astăzi, pe lângă Sărbătoarea Căpșunului, eveniment ce pune în valoare una din îndeletnicirile d-voastră tradiționale și care anul acesta a ajuns la a 45-a ediție, trăim și un moment de cinstire a eroilor, prin sfințirea unei troițe comemorative închinate celor ce și-au dat viața pe câmpurile de luptă.

Apreciem faptul că d-voastră, cei ce trăiți în această vatră străbună, nu uitați de părinții, bunicii și străbunicii care prin jertfa lor supremă, prin moartea lor eroică, au primit darul divin al veșniciei; apreciem faptul că le cinstiți memoria şi, mai ales, că aveți grijă și nu uitați principiile care i-au mânat pe ei în luptă: credinţa, libertatea și dreptatea! De aceea, îl felicităm pe dl primar Viorel Radi și pe membrii Consiliul Local al comunei Bunești, pe dumneavoastră locuitorii acestor vechi și frumoase sate de moșneni, pentru ridicarea acestei sfinte troițe în cinstea eroilor din toate timpurile, fii ai comunei Bunești.

Felicităm de asemenea, prezența la eveniment a militarilor Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN „Panait Donici” din Râmnicu-Vâlcea și a dlui lt. col. Doru-Ionel Țugulan – locțiitor al comandantului acestei unități și al Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea, a dlui prof. dr. Florin Epure – directorul Direcției pentru Cultură, Vâlcea și, nu în ultimul rând, prezența a doi fii ai comunei, distinși ofițeri ai Armatei Române. Este vorba de dl lt. col. Dumitru Copăceanu – șef al Comenduirii Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea și dl col. (r) Vasile Dabu – fost comandant al Regimentului 1 Geniu „Alexandru Ioan Cuza”, Râmnicu-Vâlcea, în prezent președinte al Filialei Județene „General Gheorghe Magheru” a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, doi ofițeri ai căror înaintași, au căzut la datorie pe câmpurile de luptă ale celui de-Al Doilea Război Mondial: Nicolae Copăceanu – căzut pe frontul de Est, în sângeroasele lupte de la Stalingrad, acolo unde trupele române au avut pierderi cumplite: 150.000 de militari morți, dispăruți și răniți, și Trică Dabu, căzut pe frontul de vest, în luptele pentru eliberarea Budapestei.

Închei cu o strofă din poezia intitulată Eroilor, autor Vasile Militaru – fiu de țărani din câmpia Bărăganului, poet român naționalist, martir al neamului românesc, arestat de regimul comunist la 8 ianuarie 1959, la vârsta de 74 de ani, condamnat la 32 de ani de temniță, mort la 8 iulie 1959, în lagărul de exterminare fizică și psihică de la Ocnele Mari.

Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, -
Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-a pururea mărire vouă în înfloritul Paradis, -
Că voi aţi biruit prin moarte, şi s-a-mplinit al vostru vis …

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți eroii căzuți în războaie și revoluții, pe toți martirii neamului uciși pentru credință, pentru libertatea și demnitatea poporului român!

(Eugen Petrescu, președintele Filialei Județene „Matei Basarab” Vâlcea a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, cuvânt rostit duminică, 31 mai 2015, la Bunești, județul Vâlcea, cu prilejul Sărbătorii Căpșunului, ediția a 45-a și sfințirea „Troiței eroilor din toate timpurile, fii ai comunei Bunești”)

**

La mulțimea elementelor de ordin geografic, economic, cultural-spiritual, strategic etc., se adaugă şi un altul care contribuie la evidenţierea spaţiului vâlcean ca fiind unul ales – el e o adevărată grădină a creştinismului ortodox, în care îşi dorm eternitatea voievozi şi demnitari ai Ţării Româneşti, membrii din familiile acestora şi o serie de ierarhi ai bisericii noastre strămoşeşti.

Județul Vâlcea – acest ţinut mărginit în linii mari de valea Topologului, la est, de Valea Oltețului, la vest, de crestele munților Lotrului și Făgărașului, la nord și de Câmpia Romanaților, la sud, un ținut al purităţii daco-române şi al dreptei credinţe, este spaţiul sacru în care îşi dorm somnul de veci trei voievozi: Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești între 1386-1395 și 1397-1418, mort la 31 ianuarie 1418, înmormântat la 4 februarie în pronaosul Bisericii „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, necropolă voievodală, ctitoria sa; Moise Vodă, domn al Țării Românești între martie 1529 – august 1530, mort la 29 august 1530, la vârsta de doar 22 de ani, în lupta pentru tron dată la Viișoara, la 25 de km de Slatina, înmormântat în naosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Bistrița, ctitoria boierilor Craiovești; Matei Basarab, domn al Țării Românești între 1632-1654, mort la 9 aprilie 1654, înmormântat în pronaosul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Mănăstirii Arnota, necropolă voievodală, ctitoria sa.

Tot în vatra vâlceană odihnesc trupurile unor mari demnitari ai Ţării Româneşti precum: marele ban Barbu Craiovescu (m. 1520), marele ban Pârvu Craiovescu (m. 1529, în lupta de la Viișoara, alături de domnitorul Moise Vodă), marele ban Barbu II Craiovescu (m. 1530), înmormântaţi la Mănăstirea Bistriţa, comuna Costești; vel-vornicul Danciu din Brâncoveni (m. 1595, pe câmpul de luptă în Transilvania), înmormântat alături de fiul său, domnitorul Matei Basarab la Mănăstirea Arnota, comuna Costești; banul Dumitru (m. 1582) şi stolnicul Stroe Buzescu (m. la 2 oct. 1602), „personaj devenit legendar în urma luptei cu Mârza, nepotul Hanului tătar, de la Teișani, Prahova din 14 septembrie 1602”, înmormântaţi în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fostei Mănăstiri Stănești, situată în satul Stănești-Lunca din comuna Lungești; marele logofăt şi cronicar Teodosie Rudeanu (m. 24 mai 1621), înmormântat în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a fostului Schit Flămânda, ctitoria sa, situată în satul Valea Râului, comuna Galicea.

De asemenea, în pământ vâlcean îşi dorm somnul de veci: Doamna Stanca (m. dec. 1603) – soţia vv. Mihai Viteazul, înmormântată în incinta Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, într-un loc rămas, din păcate, necunoscut; Teodora Cantacuzino – monahia Teofana (m. 1605), mama vv. Mihai Viteazul, înmormântată la Mănăstirea Cozia (orașul Călimăneşti); Doamna Maria Cantacuzino (m. 1723) – soţia vv. Şerban Cantacuzino şi fiul acestora, Gheorghe Cantacuzino Basarab (m. 1734), înmormântaţi la Mănăstirea Dintr-un Lemn (com. Frânceşti); Domniţa Ancuţa Brâncoveanu (m. 1730) – fiica vv. Constantin Brâncoveanu, înmormântată la Mănăstirea Hurezi (Romanii de Jos, orașul Horezu).

De remarcat este şi faptul că mulţi dintre ierarhii Eparhiei Râmnicului – personalităţi de seamă ale ortodoxiei româneşti, care şi-au pus amprenta, de-a lungul vremii, asupra vieţii şi culturii noastre, îşi dorm somnul de veci în ţărâna bătrânei eparhii: Râmnicul, Cozia, Bistriţa, Sărăcineşti, Turnu etc. fiind locuri sacre, alese pentru veşnica lor odihnă.

Iată câteva repere ce marchează o istorie frumoasă, dar zbuciumată, un trecut ce ne identifică și ne reprezintă.

(Eugen Petrescu, cuvânt rostit la Galicea sâmbătă, 30 mai 2015, cu prilejul Simpozionului cultural-istoric „Teodosie Rudeanu – logofăt, cronicar și ctitor de lăcașuri sfinte”, ediția a XIII-a)

Pornind de la piesa scrisă de Nina Mazur, după o temă din opera lui Euripide, regizorul Bogdan Tudor Pelerin  încearcă prin spectacolul propus în această sâmbătă de 6 iunie, de la ora 19.00, la Teatrul Anton Pann, spectacol în premieră naţională, să aducă în atenţia dumneavoastră un personaj din mitologia greacă. Este vorba de Medeea, cea care l-a ajutat pe Iason să obţină lâna de aur. Plină de bunătate Medeea, intă în conflictul cu tatăl său care-şi dorea ca toţi străinii care ajungeau în acele locuri să fie ucişi. Pentru că nu era de acord cum gândea şi ce făcea tatăl său, ea este băgată în temniţă.

Pentru reuşita acestui spectacol monodramă, regizorul Bogdan Tudor Pelerin, care nu este la prima colaborare cu Teatrul Anton Pann, propune rolul Medeei unei actriţe cu experienţă, este vorba de Iulia Antonie. Prin acest spectacol ea încearcă, cu toate atuurile pe care le deţine un artist, să ne facă să ne întoarcem în timp şi să retrăim acea poveste a fiicei regelui Eetes. Toate aceste stări prin care trece le vom simţi şi noi văzând acestă nouă premieră a Teatrului Anton Pann. Aşadar o întoarcere în timp şi o aducere aminte a acestei mari opere, credem noi, că face bine memoriei şi sufletului nostru.

Iată şi argumentul propus de regizorul Bogdan Tudor Pelerin:

“O femeie îşi apără punctul de vedere în faţa societăţii dominate de prejudecăţi şi manipulare. Vechile obişnuinţe sociale sunt zguduite de argumente ce îndeamnă la analiza faptelor  din prisma  prezumţiei de nevinovăţie. Acuzata e criminala, sau…. o minciună repetată continuu devine adevăr de necontestat? Câtă importanţă mai are stabilirea cauzei pentru înlăturarea efectului?

După 2500 de ani, adevărul poate ieşi la iveală. Este mass-media a patra putere,  arbitrul neutru aflat în slujba adevărului, sau e instrumentul  modern al manipulării?”

Spectacolul aduce tema Medeei în contemporaneitate şi debutează cu un prolog din tragedia Medeea a dramaturgului roman Seneca.

Aşadar, sâmbătă de la ora 19.00, Sala Studio, Mede(E)a. Un spectacol în în premieră naţională pe scena Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea, cu Iulia Antonie,  regia Bogdan Tudor Pelerin.

Fără a greşi spunem că luna mai pentru Teatrul Anton Pann este un pic mai diferită, are mai multe evenimente. Facem această afirmaţie, pentru că în această lună, în prima săptămână, vineri pe 8 mai, Teatrul Anton Pann s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi din lumea filmului şi a teatrului românesc precum doamna Valeria Seciu, domnul Alexa Visarion, doamna Ștefania Cenean și domnul Dan C. Mihăilescu. Domniile lor, care formează juriul pentru acordarea Premiilor UNITER, eveniment care va avea loc în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti pe 25 mai, au venit să-l vadă pe actorul Ciprian Nicula în spectacolul “Eşti un animal, Viskovitz!” spectacol pentru care a fost nominalizat la categoria debut pentru Premiile UNITER 2015.

În a doua săptămână, pe 13 mai, Teatrul Anton Pann va susţine la Teatrul Nottara din Bucureşti, sala Horai Lovinescu, un spectacol cu cea mai recentă premieră din această stagiune, “Femei/ Bărbaţi” de Willy Russell, în regia Vlad Massaci. După primele spectacole prezentate pe scena Teatrului Nottara, actorii de la Vâlcea, actorii Teatrului Anton Pann sunt deja aşteptaţi. Chiar dacă numele lor nu sunt cunoscute aşa ca numele unor actori celebri, despre trupa de aici se vorbeşte ca despre o trupă foarte bine închegată, o trupă tânără profesionistă, o trupă care a atras atenţia criticii teatrale din Romania şi nu numai.

La doar două zile, pe 15 mai, actorii Teatrului Anton Pann vor participa la cea de a III- a ediţie a Festivalului de Teatru Nou de la Arad, eveniment în cadrul căruia vor prezenta spectacolul “Eşti un animal, Viskovitz!” adaptare după romanul omonim de Alessandro Boffa; traducerea: Alexandra-Maria Cheşcu; regia şi adaptarea: Tudor Lucanu; scenografia: Irina Moscu; coregrafia: Galea Bobeicu; cu actorii: Mădălina Ciotea, Reka Szász, Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Ciprian Nicula, Cătălin Asanache. Acesta este cel de al doilea spectacol, după ce anul trecut Teatrul Anton Pann prezentase “Trilogia belgrădeană” de Biljiana Srbljanovic, regia Cristi Juncu, scenografia Cosmin Ardeleanu, coregrafia Attila Bordas, un spectacol care s-a bucurat de aprecierea tuturor şi îndeosbi a criticii de specialitate. Suntem convinşi că aceeaşi impresie bună o să facă şi spectacolul “Eşti un animal, Viskovitz!” realizat cu mult profesinalism de regizorul Tudor Lucanu.

În afara spectacolelor care au loc sâmbăta conform programului de sală, spectacole de copii şi nu numai, actorii Teatrului Anton Pann se pregătesc pentru a întâmpina luna iunie când din nou vor fi prezenti în cadrul unor importante festivaluri naţionale şi internaţionale, festivluri de la care sperăm să se întoarcă aşa cum s-a întâmplat ani la rând, cu premii.

Cu siguranţă vom reveni cu amănunte despre activitatea Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea, un teatru care, iată, face cinste urbei în care trăim.

În perioada 30 aprilie – 4 mai 2015 a avut loc cea de a patra ediție a Caravanei Teatrului şi Folclorului Românesc la românii din Sudul Basarabiei (Regiunea Odesa, Ucraina), proiect derulat de Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Granițelor și Limba Română, în parteneriat cu Asociaţia Naţional-Culturală a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia”.

Până aici toate bune, o să spuneţi foarte frumos. Dar, de aici începe adevarata poveste. Zi de zi, de la ora 7.00, actorii păpuşari ai Teatrului Anton Pann, împreună cu membrii Ansamblului „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu (Utkonosovka) – raionul Ismail, plecau spre locurile unde erau asteptaţi şi unde erau programate spectacolele, la distanţe de peste 250 de kilometri. Drumurile…nu bune, chiar foarte proaste au făcut ca cei peste două sute şi ceva de km să fie parcurşi în ore bune de mers. Imaginaţi-vă că ajungeau acolo foarte obosiţi, dar bucuria cu care erau aşteptaţi depăşea orice imaginaţie, ceea ce îi făcea să se mobilizeze pe loc. Ca exemplu, într-una din zile, plecati de dimineată din Ismail, de unde erau cazaţi, au ajuns  la  Cioara-Murza/Nadrecinoe, raionul Tarutino, după nouă ore de mers, în jurul orei 17.00. Da, ati citit bine, din cauza drumurilor si a ploii era posibil să numai ajungă deloc. Tentaţia a fost  să se întoarcă, dar…Anatol Popescu, un un adevarat lider al românilor în acea zonă, cu blândeţe si cu multă dragoste le-a spus să facă acest efort ca să ajungă pentru a da apectacolul, pentru că sunt asteptaţi. După spectacol, ploaia care nu se mai oprea, parcă ar fi vrut să-i oprească acolo, a făcut ca drumul să fie impracticabil. Autocarul se împotmolise şi ei aşteptau să se faca ceva. Salvarea a venit tot de la un român, un tânâr  născut şi crescut acolo, care cu tractorul său a reuşit să urnească autocarul din loc şi să-I conducă până la un punct de unde se putea cât de cât merge. La orele 4 ale dimineţii au ajuns şi ei acasă, la Ismail.

Când spui turneu ai în vedere, pe langă  reprezentaţile pe care le dai, şi vizitarea unor obiective turistice. Din păcate timpul şi distanţele mari nu le-a permis prea mult, s-au  ales însă cu vizitarea unuia dintre cele mai importante obiective istorice din aceea zonă, Cetatea Alba. Zi de zi aceeaşi poveste pentru a ajunge  la celelalte comunităţi de români  care aşteptau cu sufletul la gură reprezentaţile Teatrului Anton Pann  si ale Ansamblului Folcloric “Dor Basarabean”. O să vă întrebati poate de ce?  Pentru că în acele locuri spectacole de genul acesta, teatru, folclorice, de circ, de muzică uşoară, nu ajung niciodată. O doamnă cam pe la 50 de ani  spunea “pe la noi nu trece nimeni, copiii aceştia nu ştiu ce sunt acelea spectacole de teatru”. Faptul că se vorbea şi se cânta în limba română le-a dat o mare emoţie, emotie pe care au simtit-o si cei care uitaseră, parcă pentru o clipă, cum e să ai suflet de român. Pe feţele lor se citea bucuria că, iată, cineva din ţara mamă vine la ei şi nu  i-a uitat, că în rest….Ospitatlitatea de român adevărat s-a vazut la fiecare reprezentaţie, fapt pentru care au fost răsplătiţi cu multe aplauze si primiţi aşa cum se cuvine.

Graţie Institutului Cultural Român,  prin Direcţia Români din Afara Granițelor și Limba Română, si lui Anatol Popescu,  preşedinte al Asociaţiei “Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa, românii din aceste zone mai  pot vedea, grăi sau simţi şi ei romaneste. La intrarea pe scenă a Ansamblului Folcloric  „Dor Basarabean” condus de un alt inimos,  de Viorel Popescu, iţi tresărea inima de bucurie,  la fel şi la vederea formaţiei de dansatori, odată cu ei dansau şi cei de pe scaune. Felicitări coregrafului Sergiu Andrieş pentru măiestria de care dă dovadă în pregătirea acestor dansatori, ar putea să stea cu onoare pe orice scenă din ţară si afara graniţelor ţării. Felicitari şi directorului acestui ansamblu, lui Viorel Popescu care impreuna cu Sergiu şi cu cei câţiva copii duc flacara românismului mai departe în acea zonă din sudul Ucrainei, regiunea Odesa. De 25 de ani fac ca acest ansamblu cu nume atât de românesc “dor” să existe în aceea zonă. Felicitări şi  inimosului Anatol Popescu care face tot ce-i stă în putinţă ca tot ce-i romanesc să nu piară în aceea zonă rusificată cu mulţi ani în urmă. Entuziasmul lor poate fi contagios dragi vâlceni. Este de ajuns odată să-i vezi şi a doua oară o să doreşti să-i revezi. S-ar  putea cu Ansamblul „Dor Basarabean” să ne întalnim cât de curând, în luna iunie. Pentru căldura cu care actorii papuşari ai Teatrului Anton Pann au oferit aceste reprezentaţii cu spectacolul “Pestisorul de aur”  adaptare după povestea lui Alexander Pușkin – dramatizare, regie și scenografie: Valentin Ligi, membrii Ansamblului Folcloric “Dor Basarabean” vor sa ne încânte şi ei cu un program de folclor autentic, aici acasă, la Teatrul Anton Pann.

Mai spunem doar atât, toată această bucurie făcută  celor câteva sute de români aflaţi la sute de km a fost posibilă cu ajutorul Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Granițelor și Limba Română. Aflat pt prima oară într-un astfel de turneu, mai tânărul Vlad Condrea, reprezentantul Institutul Cultural Român a rămas profund impresionat de cele văzute. Povestea acestui turneu va ramane acolo, undeva în sufletul lui, în sufletul păpuşarillor de la Teatrul Anton Pann, în sufletul Ansamblului Folcloric „Dor Basarabean”si mai ales în sufletul acelor comunităţi de români, care aşa cum spune cineva, “pe la ei numai trece nimeni” de foarte mult timp. Sper ca această poveste să ramână şi în rândul dumneavoastră, al cititorilor. Indiferent de câte greutăţi vor întâmpina, poate din cauza drumurilor, din cauza…. sau din varii motive, cei de aici, de la Teatrul Anton Pann, vor ca ori de câte ori este posibil, să se întoarcă, ca să le poată dărui celor de acolo puţin din bucuria lor.

Aceasta este povestea unui turneu inteprins la fraţii români din sudul Basarabiei, regiunea Odesa. La final de poveste să amintim şi echipa de păpuşari care face cinste Teatrului Anton Pann: Viorica Stamate, Marina Munteanu, Felicia Stefan, Mioara Dospina, Anca Popescu, Ducu Stefănescu şi Cristi Bulagea. Împreună cu Robert Roiban, asistent regia tehnică, păpuşarii au dat tot ce este mai bun ca spectacolele Teatrului Anton Pann să fie mult apreciate. Vestea că vin păpuşarii de la Vâlcea ,s-a răspândit repede, şi ori de câte ori se vor afla în zonă vor fi aşteptaţi cu mare bucurie. Felicitări dragilor, le meritaţi!

Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea va fi gazda cursurilor de limbi si culturi straine organizate de voluntarii straini ai proiectului Youth in Support of Rroma Communities.

Cei interesati de aceste cursuri trebuie să știe că programul va începe din 11 mai si se va continua până în luna iulie.  Lunea de la ora 17.00 doritorii pot participa la lectii de limba portugheză, marțea de la aceeasi oră cursuri de limba nepalí, miercurea se vor organiza începând cu ora 17.00 lecții de limba si cultura hindi, iar de la ora 18.00 curs de limba spaniolă. În fiecare joi, de la 17.00 se vor ține ore de limba turcă.

Activitățile vor fi susținute de către voluntari vorbitori ai limbilor menționate mai sus. Proiectul Youth in Support of Rroma Communities este un proiect finanțat de către Comisia Europeană prin intermediul Programului Tineret in Actiune, Actiunea 2 – Serviciul European de Voluntariat.

Cei interesati de participarea la cursurile menționate mai sus se pot adresa Secției de Limbi Străine a Bibliotecii Județene Antim Ivireanul.

Mai multe informații despre proiect puteți găsi la adresa http://ysrc-evs.herobo.com/

-teolog, doctor în teologie; preot, profesor; cercetător istoric, eseist, publicist; responsabil și îngrijitor al unor publicații cu caracter istoric și religios-

**

Preacucernicul Părinte Laurenţiu Rădoi s-a născut la 24 septembrie 1977 în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea și a fost hirotonit întru preot în anul 2006, pe seama Paraclisului Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Nicolae” unde a îndeplinit misiunea de Preot Spiritual (îndrumător spiritual). Începând cu 1 octombrie 2009, este preot paroh la Parohia Gârdeşti, din localitatea natală. Aici, pe lângă slujirea la altar se remarcă printr-o bogată și frumoasă activitate misionară, social-filantropică, administrativă și ctitoricească – fiind unul dintre ctitorii principali ai bisericii „Sfântul Gheorghe”, Drăgășani ridicată în 2010 în Colonia Rudari, de restaurare și de înzestrare cu obiecte de cult și mobilier a bisericii parohiale „Sfântul Nicolae”, de restaurare a capelei şi a cancelariei parohiale.

Începând cu anul 2001, părintele Laurențiu Rădoi predă Religia în cadrul mai multor instituții de învățământ preuniversitar (primar și secundar) din municipiile Drăgășani și Râmnicu-Vâlcea: Școala „Tudor Vladimirescu (2001-2002, 2004-2005) și Școala nr. 5 (2005-2006), ambele din municipiul Drăgășani, Școala nr. 10 (2008-2010) și Liceul de Arte „Victor Giuleanu” din municipiul Râmnicu-Vâlcea (2006 – în prezent). De asemenea, în perioada 2005-2006, a predat muzica la Școala „Nicolae Bălcescu” din Drăgășani. Din anul 2006 îl găsim în două etape, perioada 2006-2008 și din 2014 până în prezent, profesor în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea unde predă Istoria Bisericii Universale şi Istorie Universală. De remarcat faptul că, de-a lungul anilor, începând cu 2009, elevii aflați sub îndrumarea părintelui Laurențiu Rădoi au obținut o serie de premii și mențiuni la concursurile județene și naționale cu tematică religioasă.

Rolul preotului profesor Laurențiu Rădoi în școală are și alte valențe, mult mai profunde. Pe lângă multitudinea de activități școlare și de programe spirituale și cultural-educative pe care le coordonează și îl scot în evidență, părintele Laurențiu Rădoi asigură consilierea duhovnicească a elevilor din școlile la care activează, prin spovedanii şi discuţii, remarcându-se și pe această linie extrem de sensibilă ca un bun doctor pentru sufletele tinere pe care le tratează cu pricepere, răbdare și dragoste. Iată că, dacă la început distingeam calitatea de bun păstor, duhovnic și administrator a preotului Laurențiu Rădoi în parohia încredințată de ierarhul locului, acum distingem calitatea preotului-profesor și îndrumător, a duhovnicului pentru elevii încredințați de instituțiile școlare.

După această scurtă prezentare, trecem într-o altă sferă ce-l definește pe eroul nostru, nu înainte de a face cunoscut faptul că în urma stagiilor de perfecționare, acesta și-a dat în 2006 definitivatul în învățământ, iar în 2012 a obținut gradul didactic I.

Pasionat încă din copilărie de istorie, după mai multe etape de pregătire – studii universitare și postuniversitare, reușește să se definească a fi unul dintre cei mai reprezentativi cercetători vâlceni în domeniu. Începe aprofundarea istoriei ca știință la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, ale cărei cursuri le-a urmat între 1997-2001, continuă cu studiile postuniversitare la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, în 2001-2002, Facultatea de Teologie din Geneva, Elveția, în 2002-2003 și studiile doctorale la Facultatea de Teologie din Sibiu, în 2006-2010, istoria Bisericii fiind, în mod special, ramura în care s-a făcut cunoscut atât în mediul universitar teologic, ca student și doctorand, ulterior în cel profesional – bisericesc și educativ școlar, ca preot și profesor, cât și în cel științific și cultural unde se bucură de o reală și binemeritată apreciere, titlul de doctor în teologie înnobilând această pasiune printr-o admirabilă teză realizată sub îndrumarea distinsului academician Mircea Păcurariu – preot și profesor universitar, unul dintre cei mai valoroși istorici ai Bisericii Ortodoxe Române, susținută la 30 septembrie 2010, la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Opera științifică și creativă a preotului cercetător, dr. Laurențiu Rădoi, este reprezentată de trei volume publicate ca unic autor, colaborator la două volume colective și un volum în curs de apariție. În domeniul publicistic aceasta este evidențiată prin cele 20 de articole, studii științifice și recenzii apărute în perioada 2001 – aprilie 2015 în mai multe ziare, reviste de cultură și religie, locale și regionale:

- volume publicate ca unic autor: Vâlcea, vatră de cultură și spiritualitate românească, Sibiu, Editura Alma Mater, 2012; Monografia Mănăstirii Clocociov, București, Editura Evanghelismos, 2013; La 625 de ani de atestare documentară a Râmnicului. Epoca lui Mircea cel Mare, moment de seamă în Istoria Județului Vâlcea (1386-1418), Râmnicu-Vâlcea, Editura Sfântul Antim Ivireanul, 2014. Vorbim despre lucrări care poartă girul Înaltpreasfințitului Gherasim – Arhiepiscopul Râmnicului, Presfințitului Sebastian – Episcopul Slatinei și Romanaților, academicianului Mircea Păcurariu (amintit mai sus) și conferențiarului universitar doctor Ioan St. Lazăr – președinte  executiv al Fundației Culturale „Sfântul Antim Ivireanul”.

- volume colective în care a publicat: Râmnicul Vâlcea, vatră de spiritualitate românească, în volumul File de istorie Preţuire şi recunoştinţă părintelui profesor Mircea Păcurariu, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca și Editura Andreiana, Sibiu 2012; In memoriam Mihai Eminescu, poetul neuitării, în Arhiepiscopia Râmnicului, un nou început, Râmnicu-Vâlcea, Editura Antim Ivireanul, 2014, p. 61-69 (ediție îngrijită de Eugen Petrescu).

- volum în curs de apariție: Istoria Seminarului din Râmnicu-Vâlcea.

- articole și studii publicate: Trei monumente de artă, în ziarul Lumina, ediție de Oltenia, 10 septembrie 2012; Participarea clerului vâlcean la Revoluţia de la 1821, în Lumina, ediţia de Oltenia, 7 noiembrie 2012; Participarea clerului la Războiul de Independenţă: Amintiri din trecutul Bisericii vâlcene, în Lumina, 14 ianuarie 2013; O scurtă privire asupra bisericilor din Râmnicu Vâlcea, în revista Mitropolia Olteniei, nr. 5-8, 2012; Implicarea Bisericii în mişcările naţionale, în Lumina, 8 martie 2013; Trei vrednici slujitori în sprijinul cauzei naţionale, în Lumina, 30 aprilie 2014; Moştenirea Brâncovenească Constantin Brâncoveanu, un domn providenţial, în Misiunea, anul I, 2014; în Brâncoveniana, I, Râmnicu-Vâlcea, 2014; Argumentele unui preot vâlcean pentru ora de Religie, în ziarul Criterii naţionale, ianuarie 2015; În slujba vâlcenilor: Compozitorul Anton Pann, în Criterii naţionale, martie 2015; Apariţii editoriale în Arhiepiscopia Râmnicului, în Criterii naţionale, martie 2015; Jertfa preoţilor vâlceni pentru întregirea neamului, în ziarul Criterii naţionale, martie 2015; Prin pocăinţă ajungem la Înviere, în Criterii naţionale, aprilie 2015.

- recenzii publicate: Istoria Medievală a României, I. D. Iscru, în Mitropolia Olteniei, nr. 1-2, 2001; Biserici şi mănăstiri medievale din România, Vlad Ghimpu, în Mitropolia Olteniei, nr. 5-6, 2001; Conciliul de la Trident, A. Talon, în Mitropolia Olteniei, nr. 1-4, 2003; La reforme: Pourquoi, F. Higman, în Mitropolia Olteniei, nr. 1-4, 2003; Jean Calvin, C. A. Keller, în Mitropolia Olteniei, nr. 5-8, 2003; Jean Calvin, Denis Muler, în Mitropolia Olteniei, nr. 5-8, 2003.

Am vorbit despre teologul, preotul, profesorul, cercetătorul și publicistul Laurențiu Rădoi, dar trebuie adus în atenție și rolul foarte important al acestuia în coordonarea unor lucrări colective ce au ca tematică istoria bisericească vâlceană și acela de redactor al revistei Misiunea – publicație cu apariție anuală a Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”, ambele – centrul și periodicul, înființate în anul 2014, director fondator fiind prof. univ. dr. Valentin Ciorbea. Proiectul este rezultat al colaborării dintre Școala Doctorală de Științe Umaniste, domeniul Istorie, din cadrul Universității „Ovidius”, Constanța, Arhiepiscopia Râmnicului, Serviciul Istoric al Armatei și Muzeul Marinei Române.

Titlurile de carte, articole, studii și recenzii menționate, reprezintă o certă dovadă a faptului că tânărul preot și profesor drăgășenean, dr. Laurențiu Rădoi, calcă pe urmele unor distinși reprezentanți ai clerului ortodox – ierarhi, preoți de mir și monahi născuți în vatra vâlceană, căutători prin istoria neamului, cercetători cu o operă științifică și literară de aleasă ținută, adăugându-se astfel valorilor fondului uman românesc printr-o intensă și rodnică activitate de cercetare istorică materializată prin opera prezentată.

Mai mult de atât, pe lângă faptul că este un om bine pregătit pe linie teologică, un om cu o vastă cultură, un cercetător serios, care se respectă – dovadă fiind mulțimea izvoarelor care stau la baza lucrărilor sale, un om harnic așa cum ne-a dovedit în ultimii ani – prin opera ce   l-a propulsat dincolo de hotarul anonimatului, preotul cărturar Laurențiu Rădoi este și un om foarte inteligent, cu o mare putere de înmagazinare a informației, dar și un bun orator, calități înnăscute ce trezesc interesul și captivează auditoriul; este omul care convinge prin cuvânt. Așa s-a făcut iubit de enoriașii săi, de elevii seminariști și de cei ce urmează artele, de istorici și de iubitorii de istorie deopotrivă.

Concluzionând, putem spune că preotul profesor și cercetător Laurențiu Rădoi este, asemenea altora ca el, omul ales să facă lucruri alese, frumoase, împlinitoare; este omul ales să pună umărul la revigorarea neamului românesc mutilat psihic și fizic de regimul comunist și de regimurile ce i-au urmat, la rezidirea curată a poporului român, a singurului popor ortodox din lumea latină; este exemplul românului cu rădăcini profunde în țărâna aceasta, cu trăire în respect față de valorile strămoșilor, valori ce ne-au dat forța necesară să rezistăm și răzbim prin vremuri.

Una din învățăturile Vechiului Testament – prima din cele două părți a Sfintei Scripturi (Biblia), pe care își zidește numele părintele Laurențiu Rădoi, își are izvorul în Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), acolo unde, la capitolul 41.15 se spune: „Ai grijă de nume, că acesta-ți va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.”

Îl felicit pe tânărul și vrednicul preot profesor și cercetător istoric, dr. Laurențiu Rădoi, pentru grija pe care o are față de numele său, pentru realizările de până acum și, totodată, îi urez succes deplin în continuare și un parcurs cât mai frumos pe drumul către steaua sa din universul marilor valori românești.

Cu aleasă prețuire,

Eugen Petrescu

Examenul de selecţie s-a desfăşurat în limba franceză şi engleză și a presupus o bună cunoaştere a cadrului legislativ şi organizatoric specific misiunii Uniunii Europene în Republica Mali. Pe lângă cunoştinţele teoretice, ofiţerului i-au fost testate abilităţile şi capacitatea de răspuns în situaţii de criză.

În cadrul acestei noi misiuni, cu durata de un an de zile, ofiţerul Jandarmeriei Române va fi instructor de ordine publică și intervenție profesională pentru efectivele de Jandarmerie, Poliție și Garda Națională ale statului Mali, cu  atribuţii în domeniul instruirii, reformării şi monitorizării sistemului naţional de poliţie din Republica Mali.

Premergător selecţiei organizate de reprezentanţii Uniunii Europene, maiorul Fotescu Gabriel Dumitru a absolvit Cursul Internaţional de Monitor Misiuni Internaționale la Institutul de Studii pentru Ordine Publică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Maiorul Fotescu Gabriel Dumitru este absolvent al Academiei de Poliţie, promoţia 2001, iar pâna la momentul selecționării pentru această misiune internațională, a fost instructor în cadrul Centrului de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor de Jandarmi – “Ochiuri” din cadrul Jandarmerie Române.

***

Informaţii suplimentare (Misiunea EUROGENDFOR în Mali)

În data de 15 aprilie 2014, Consiliul European a luat decizia începerii unei misiuni civile, conform Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC), pentru a sprijini  Forţele Interne de Securitate din Mali (Denumirea oficială a misiunii este EUCAP Sahel Mali).

Misiunea sprijină statul malian în asigurarea ordinii constituţionale şi democratice, condiţiile necesare unei păci durabile, precum şi menţinerea autorităţii sale pe întregul teritoriu. Misiunea internațională la care participă Jandarmeria Română – EUCAP Sahel Mali, asigură consiliere la nivel strategic şi pregătirea celor trei forţe interne de securitate (Jandarmeria, Poliţia Naţională şi Garda Naţională).

În anul 2015 România, prin Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Externe

deţine preşedinţia Eurogendfor

(Forţa de Jandarmerie Europeană)

EUROGENDFOR este un instrument polițienesc  al  Uniunii Europene, format din unităţi de poliţie cu statut militar, puse la dispoziţie de către statele fondatoare în mod voluntar, pentru a întări capacităţile gestionării crizelor internaţionale.

Serviciul Informare si Relatii Publice

04.05.2015 – instruire echipaje Horezu (Liceul „C.tin Brâncoveanu” – ora 10.30-15.oo)

08.05.2015 – instruire echipaje Rm.Vâlcea (Grup Scolar Oltchim Rm.Valcea – ora 11.oo-16.oo)

FAZE LOCALE:

• 23.05.2015 – Drăgăşani (scoala „N.Balcescu”  – ora 10.oo)
• 24.05.2015 – Horezu (Liceul „C.tin Brâncoveanu” – ora 10.oo)
• 29.05.2015 – Rm.Vâlcea (Lic. de Silvicultura – ora 10.oo)

FAZA JUDEŢEANĂ:

• 6 iunie 2015 (Lic. de Silvicultura – Rm.Valcea ora – 10.oo)

(participă primele 3 echipaje clasate de la Drăgăşani, primele 3 de la Horezu şi primele 7 de la Rm.Vâlcea, atât la grupa V-VIII cât şi la IX-XII).

Inscrierile echipajelor se vor efectua în ziua concursului (pe faze locale) prin depunerea fişei de înscriere completată şi ştampilată de către directorul unităţii şcolare, după modelul alăturat.

La instruiri vom fi prezenţi în locaţiile indicate şi vom instrui pe cei ce vor participa la concurs (cadre didactice şi/sau elevi). Prezenţa în concurs nu este condiţionată de participarea la instruire.

Directorul filialei, Ion Cherăscu

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis. Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: “De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina întristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: “Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. “De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: “Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: “Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Tradiții și superstiții de Sf. Gheorghe

• În ziua Sfântului Gheorghe, creştinii pun la porţile caselor crenguţe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susţinere ai porţilor.
• Pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii şi boli, animalele sunt protejate cu crenguţe de leuştean puse la intrarea în grajduri. La ţară, se credea că prin acest ritual oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început al anului pastoral.
• Pentru ca membrii familiei să fie protejaţi de junghiuri rele şi de boli necruţătoare trec prin fumul şi flăcările unui foc aprins, iar vitele şi casele se afumă, la rândul lor, cu tămâie.
• Se mai spune în tradiţia populară că de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute. Cei care le caută nu trebuie să scoată nici un cuvânt pentru a le putea descoperi, ca nu cumva duhul comorii să-i amuţească.
• În noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitulului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse, aşezate în formă de cruce.
• Nimeni nu are voie să doarmă în această zi, deoarece se crede că acel care încalcă interdicţia va fi somnoros tot anul.
• Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieşte.
• Urzicatul era un alt obicei de practicat de tinerii din comunităţile tradiţionale bucovinene. Tinerii se atingeau, pe furiş, peste părţile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, sperând că astfel vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătoşi de-a lungul verii.
• De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză şi caş.
• În comunităţile săteşti contemporane se mai păstrează obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri de salcie înmugurită şi cu flori galbene de primăvară, înfipte în brazde înverzite.

Cui spui LA MULȚI ANI de Sfântul Gheorghe:

Georgeta, Gheorghiţa, Ghiorghiţa , Geta, Gheorghe, Ghiorghe, George, Gheorghiţă, Ghiorghiţă, Ghiţă.

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: “Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele

Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.

In vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvantul aiasma vine de la iazma. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, contrar sensului originar de “apa sfintita”. Explicatia este urmatoarea.

Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: “Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau”. Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga “aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau.

Izvoare tamaduitoare la noi in tara

Manastirea Ghighiu este cunoscuta nu doar prin icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa aici in anul 1958, ci si prin izvorul ei tamaduitor.

La Manastirea Dervent, pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa vindecatoare.

Un alt loc in care putem gasi izvor cu apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara. Pelerini din toata tara vin la cele trei manastiri sa primeasca apa de la aceste izvoare minunate.

Izvorul Tamaduirii – Traditii si credinte populare

In aceasta zi, in unele zone ale tarii, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.

sursa:crestinortodox.ro