Tinerii în politica vâlceană, mai mult secunzi decât căpitani

Tinerii în politică au ajuns mai mult un subiect de făcut mişto decât un deziderat autentic. Din câtă gargară am auzit până acum pe această temă nu s-a ales mai nimic. În afară de câţiva consilieri locali şi judeţeni, plus un primar pe ici, pe colo, nexam tinereţe. În Parlament ajung tot şefii bătrâni ai haitei, hârşiţi în rele şi cunoscători ai mersului. Tinerii sunt preferaţi de obicei pentru eşaloanele doi şi trei. Ei primesc onoarea de a căra serviete, cu promisiunea că într-un viitor vag le vor lua locul veteranilor.
La Vâlcea e mai rău ca în multe judeţe ale ţării. Cu două excepţii, Constantin Rădulescu şi Romeo Rădulescu, tinerii nu au ajuns prea departe. În cel mai bun caz, s-au văzut consilieri locali şi judeţeni, pentru Senat şi Camera Deputaţilor fiind puşi în aşteptare pe termen nelimitat. Avem pe la PNL câţiva, Victor Popescu, Victor Stănculescu, Alexandru Părduţ şi Bogdan Popescu iar la PSD, la fel, o mână de băieţi, dintre care nu-i amintim decât pe Adrian Dima şi Ovidiu Popa. Mai nou, la Partidul Ecologist mai sunt câţiva, „selectaţi” de Mircia Gutău, iar aici ne referim la Mădălina Cotar şi Gabriel Băjan. În Parlament însă, nimeni. Pe Constantin Rădulescu şi Romeo Rădulescu nu-i mai punem la socoteală, traseele politice ale celor doi fiind destul de atipice.
Poate ar fi cazul ca situaţia să se schimbe începând cu alegerile parlamentare din acest an iar tomnaticii să le lase loc celor mai tineri, care chiar dacă nu vor schimb mare lucru, măcar vin cu un suflu nou. E timpul ca ei să treacă de la statutul de secunzi la cel de căpitani. Partidele trebuie să se rupă puţin de acel clişeu care spune că experienţa este cea mai importantă iar un aspirant la o funcţie înaltă trebuie să aştepte să treacă de 45 de ani pentru a spera la ea.
Anemona Tănase