Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun
Sunt locuri în ţară unde tradiţiile sunt încă păstrate de bătrâni şi purtate mai departe în timp de tineri. 
E Ajunul Crăciunului şi fiecare popor creştin se pregăteşte pentru întâmpinarea marii sărbători a Naşterii Domnului. Iată câteva tradiţii şi obiceiuri de Crăciun din toată lumea.
Adulţii pleacă la colindat după ce se înnoptează bine. Ei încep colindatul cu casa preotului şi continuă cu locuinţele primarului şi ale altor oameni de vază din sat, care sunt obligaţi să ţină poarta casei deschisă până în zori, semn că sunt bucuroşi de oaspeţi. Colindatul poate dura până dimineaţa şi este reluat şi în ziua de Crăciun.
Cu Turca (sau Capra) se merge, de regulă, în Ajunul Anului Nou, dar cei care se deghizează preferă să o facă la ambele sărbători, ca să adune cât mai mulţi bani. Turca e jucată de doi tineri, unul dintre ei fiind ascuns sub o cergă ce acoperă un bot de capră din lemn. El trebuie să bată capra cu piciorul în pământ, în ritmul muzicii, şi o face să clămpănească din fălcile de lemn, cântând: “Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa..!” Cel de-al doilea cântă din fluier.
La final, Turca îşi primeşte plata luând în gură bacnotele pe care i le oferă gazda. Mulţi oameni preferă să asiste la acest spectacol în curte şi să nu-i invite pe colindători în casă din cauza dezordinii pe care o face capra în timpul dansului. Nu se obişnuieşte ca spectacolul Caprei să fie răsplătit cu mărunţiş.
Alte trei obiceiuri – Steaua, Viflaimul şi Irozii – sunt pe cale de dispariţie, ele fiind păstrate doar de membrii unor ansambluri folclorice, care obişnuiesc să le prezinte în diverse festivaluri.
Cu Steaua umblă trei flăcăi care îi întruchipează pe cei trei magi şi cântă “Trei crai de la răsărit”. Cel din frunte poartă o stea din lemn cu cinci colţuri, împodobită cu panglici tricolore.
În cazul Irozilor, personajele sunt Irod, crunt şi neînduplecat, doi ostaşi romani şi cei trei magi. În timp ce Irod le cere ostaşilor să-l omoare pe Iisus, magii îl apără pe prunc şi-l ameninţă pe Irod cu mânia cerească.
Viflaimul este o formă de teatru cu măşti, care redă scena naşterii lui Iisus, îmbinând dogma creştină cu ritualuri magice.
În schimb, pe Valea Ilvelor este bine păstrat obiceiul ca sătenii să fie colindaţi de Belciugari. De exemplu, în satul Ilva Mare, în seara de Ajun de Crăciun, umblă tineri costumaţi în capre şi urşi care prezintă în faţa gazdelor câte o mică scenetă. Ei sunt Belciugarii. Calea lor e deschisă de o ceată de fete îmbrăcate în costume populare şi încălţate cu opinci, care au grijă să-i aştepte pe feciori în fiecare casă şi să creeze puţin suspans înainte de sosirea lor.
Ca în fiecare an în postul Crăciunului, fetele nemăritate din comuna Măgură s-au adunat la şezătoare. Obiceiul se desfăşoară după un program bine stabilit: vizita este anunţată cu câteva zile înainte.
La şezătoare, femeile mai în vârstă le învaţă tot felul de lucruri pe tinere.
“Înainte cand eram la sezatori ce faceam: cantam, dansam, se lucra, impleteam, faceam flori ca se ne luam, prajituri, faceam de toate celea. da acuma mai rar.”, tanti Elena Ciobanu.
“Se spuneau snoave, se spuneau ghicitori, se servea cate ceva. mai ales ca se tineau in post sezatorile in timp de iarna, in postul Craciunului.”, spune tanti Elena Matanie.
Şi bineînţeles nu aveau cum să lipsească de la şezătoare micii colindători.
După ce au dansat şi au mâcat, fetele nemăritate şi-au dat întâlnire şi la şezătoarea de anul viitor.
