Un paradox: deşeuri selectate dar nereciclate
Administraţia Bazinală de Apă Olt a făcut cunoscut printr-un comunicat de presă că, în lunile martie şi aprilie a.c., va întreprinde o serie de acţiuni de control privind salubrizarea cursurilor de apă. Această informaţie ar trebui să alerteze administraţiile publice locale mai ales în ceea ce priveşte prezenţa masivă în zonele supuse controlului a deşeurilor din materiale plastice care, de ani de zile, dau mari bătăi de cap. De la o primăvară la alta, când apele provenite din topirea zăpezii aluvionează spre Olt, acestea adună în albii uriaşe cantităţi de pungi şi sticle din plastic creând straturi groase ori baraje periculoase. Chiar dacă aceste tipuri de deşeuri sunt îndepărtate, ele dau mai departe dureri de cap deoarece, prin stocare, sufocă depozitele fără a putea fi reciclate.
România suferă serios la capitolul infrastructurii pentru reciclarea deşeurilor din plastic, iar anul de graţie 2013 crează şi el alte mari probleme. Este anul până la care ţara noastră s-a angajat să asigure recuperarea a 60% din deşeurile de plastic pentru a atinge standardele europene. Or, la ora actuală, autorităţile române sunt în serioasă întârziere cu introducerea şi aplicarea legislaţiei de mediu. Mă refer în principal la Directiva 98/2008/CE a Parlamentului European adoptată încă din 19 noiembrie 2008. Această Directivă instituie obligaţia ca, până în 2013, fiecare din ţările membre ale UE să-şi modifice planurile de gestionare a deşeurilor şi să elaboreze programe de reciclare a acestora.
Încă de la intrarea în vigoare a Directivei, în Parlamentul României s-a introdus o propunere legislativă privind reciclarea deşeurilor din plastic, însă, din păcate, această iniţiativă a dispărut înainte de a fi dezbătută.
Dacă le privim la nivel judeţean, lucrurile par să stea ceva mai bine în Vâlcea. Trebuie apreciat faptul că municipiul Rm.Vâlcea se numără, alături de Bucureşti, Baia Mare, Piatra Neamţ, Suceava şi Buhuşi, între cele şase oraşe din România unde conceptul de colectare selectivă este mai bine cunoscut în rândurile cetăţenilor. A crescut, de asemenea, numărul celor care folosesc containerele selective, însă şi la noi au rămas descoperite din acest punct de vedere ariile protejate, albiile majore ale cursurilor de ape, terasamentele de cale ferată etc. Apoi mai trebuie spus că doar colectarea selectivă nu încheie ciclul de management integrat al deşeurilor plastice, la acesta trebuie să se alinieze şi un sistem de reciclare. Aici lucrurile s-au împotmolit. În toată România nu există decât o singură fabrică de reciclare, la Buzău, unde afacerea a fost pusă pe picioare nu de un înteprinzător autohton, ci de către un om de afaceri din … Taiwan!
Colectarea selectivă şi stocarea la nesfârşit nu rezolvă problemele deşeurilor de plastic. Se ştie că vor trebui să treacă sute de ani pentru ca un banal bidon să se descompună în pământ, dar fără ca el să se biodegradeze vreodată. De aceea, reciclarea rămâne singura alternativă de a scăpa de munţii de PET-uri. La această problemă globală nu s-a gândit nici măcar inginerul american Nathaniel Wyeth, în acel an 1973 când a patentat prima sticlă fabricată din polietilenă tereftalată de la care şi provine denumirea prescurtată: PET.
Dr. ing. Ion Cîlea, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
