Pamflet: SEXUL FĂRĂ INTELIGENŢĂ ESTE O IREALITATE
Panseu idilic. Într-o seară de iarnă încăpăţânată şi geroasă, împreună cu un prieten la necaz de presă vechi, am luat-o agale, printre fulguiala de zăpadă alunecoasă, spre nordul Râmnicului. Şi cum păşeam aşa, mânaţi de fişcuiala fulgilor, am cârmit-o scurt spre dreapta, pe lângă biserica neostoitului preot Bănuţă şi am adăstat la o veche cârciumă cunoscută de noi, transformată post revoluţionar şi în stil democratic, în Club…Am păşit cu iuţeală în acest loc nou şi am fost izbiţi cu putere de o afacere modernă cu iz de fetiţe dulci, băuturi scumpe dar proaste şi fum cât cuprinde la liber. „Întunericimea” interioară era inundată, din când în când, de lumini licăritoare, iar clienţii se vedeau în toate culorile pământului. Lângă barul ademenitor al clubului se zăreau parcă aievea nişte motârţe dehulate şi pline de magnetism nevolnic. Unele erau tolănite ademenitor pe o canapea, lăsând impresia că seamănă cu nişte sirene, care urmăresc să atace. Până să ne dezmeticim n-am trezit lângă noi cu două chipuri isteţe de oi creţe şi sterpe, care ca nişte lăcuste în călduri ne-au înconjurat, întrebându-ne cu glas mieros: „Ne oferiţi ceva de băut, drăgălaşilor?” Apoi ne-au apăsat cu mânuţele pe umeri, invitându-ne astfel să luăm loc. De jur împrejur erau parcă numai feţe de drojdieri…Eu unul m-am trezit şi am decis ca să atac frontal, rapid şi la obiect. După identificarea fetişcanei, în stil poliţienesc, numele de cod, vârsta, domiciliul, studii etc. i-am spus ce doresc…!!!
DEODATĂ şi în acelaşi timp mi-a venit în minte o discuţie pe care am purtat-o, cu ceva timp în urmă cu o fostă „damă”, care a muncit cinstit şi cu ardoare în cele trei case de curvăsărie legală, în Râmnicul anilor ’41….
„La începutul celui de-al doilea război, – a început să-mi povestească doamna -, fetiţele de casă au fost în glorie! Toată lumea venea la Bordel, tineri, dame şi domni. A fost vremea noastră ! Eram călare pe situaţie şi poliţia pe noi ! Toată lumea era mulţumită. Acum văd că nu se mişcă nimic în această privinţă, vorbesc la o adică să fie problema legală, deoarece lumea la fel se f.te. Păi domnule, atunci o făceai fără frică. Erai înscrisă pe condicuţă, venea doctorul şi te consulta, lumea te respecta când te întâlnea pe stradă, nu te arăta cu degetul, sau să te bârfească, o vezi p-aia, e la Bordel. Venea clientul şi spunea: pe asta o doresc, arătând poza ! Striga şefa la tine: Marghioliţooo, vezi că ai client !Coboarai în grabă, luai clientul la braţetă, îi zâmbeai, îi făceai complimente, luai lighenuşul cu apă călduţă, săpunelul şi prosopelul. După toaleta de rigoare îl dezmierdai şi îl întrebai în şoaptă: cum doreşti, drăguţule, Sârba-n căruţă, adică în pat sau La margine de Bucureşti, adică la marginea patului ? Plata era de trei patru lei. La fetele de lux se ajungea la 40 de lei.
În Râmnic a fost numai o Casă de lux, pe malul Olăneştiului, celelalte două erau de mâna a doua şi a treia.
MATROANA era o femeie foarte frumoasă! Înaltă, vânjoasă cu ochi sfredelitori. Când se uita la tine parcă te împietrea. Avea avere pe la Câmpulung Muscel, unde se născuse. S-a măritat cu un mare comersant de fructe şi alcool. Frumos ca o floare, un brunet cu ochii verzi ca iarba câmpului de întorceau toate damele ochii după dumnealui! Avea casă cu etaj şi multe camere. La început a fost hotel apoi s-a transformat în Casă de lux. Erau multe fete, din toată ţara şi clienţi o droaie. La parter era mai ieftin, dar la etaj erau preţuri mai mari pentru că erau şi fetele mai frumoase, mai tinere şi mai meseriaşe.
Matroana, mai scăpa şi dumneaei, dar numai cu prefectul şi cu primarul. Mai râvnea şi jandarmul şef dar nu s-a încurcat cu el pentru că era beţiv, urât ca foamea şi mai făcea şi scandal. Abia reuşea să-l ostoie o fată de prin părţile Moldovei. Toate astea se întâmplau când bărbat`su era plecat mult timp prin ţară sau străinătăţuri, cu afaceri. Dar şi el scăpa în trifoi, mai ales când apărea câte o prospătură. A murit săracu’ de inimă rea, după ce i-au luat comuniştii tot.
Noi ne-am împrăştiat care cum am putut, iar şefa s-a dus la ea acasă, la Câmpulung Muscel. Am văzut-o, ultima oară prin ’61. Era bătrână, singură şi îndurerată. Nici nu m-a recunoscut la început. Apoi şi-a amintit şi i-am produs mare plăcere că m-am dus ca s-o revăd şi să depănăm amintirile.
AM UITAT ca să vă spun că atunci când am fost ridicate de către miliţie şi securitate, ca să ne ducă la gară, nemernicii s-au năpustit asupra noastră şi ne-au făcut harcea-parcea, lovindu-ne cu bestialitate. Care nu stătea sau făcea nazuri o lua numai peste faţă. Pe şefa a tăbărât un ţigan nenorocit, o piticanie de om, care i-a tras un pumn în faţă de-a prăvălit-o pe sărmana femeie direct pe o masă. Acolo i-a rupt rochia şi chiloţii de pe ea şi a smintit-o până ce a trezit-o. La început am ţipat toate, dar ne-au spus că dacă mai zicem pâs ne împuşcă. A intervenit una dintre fete şi i-a asigurat că se va rezolva totul dar să nu ne mai bată. Ne-au făcut praf, ne-au schilodit, ne-au supus la fel de fel de aiureli. Ne lăsa unul ne lua altul, parcă era sălbatici şi nu mai văzuseră femeie până la noi. Matroana a luat-o cel mai rău, biata! D-abia îl înmormântase pe bărbat`su, de vreo două sau trei săptămâni. După ce s-au săturat animalele ne-au îmbarcat într-un camion cu prelată şi ne-au dus la gară, dându-ne în primire la miliţienii de pe tren. Eu trebuia să ajung la Câineni. Mai eram cu încă trei fete, care mergeau către Sibiu. În tren miliţienii au început să ne facă tot felul de avansuri. Le-am spus că suntem făcute arşice de colegii lor, iar dacă nu se potolesc tragem semnalul de alarmă. După doi ani m-am dus la Bucureşti pe la o rudă. Acolo am întâlnit un vâlcean care fusese aviator şi lucra pe la aeroport. După două-trei întâlniri ne-am căsătorit şi i-am făcut doi băieţi, care acum sunt plecaţi pe dincolo. Între timp soţul a murit şi m-a lăsat singură. N-am vrut ca să plec la copii. Aştept să mă duc lângă bărbatul meu pe care l-am iubit aşa cum m-a iubit şi el pe mine, mult de tot !”
REVENINDU-MI după trista istorisire a „damei” m-am gândit că sunt deja un bătrân schilod la minte! Fătuca, care era lângă mine îmi şopteşte că ea este o damă de companie, dansează la bară cu alte fete, are voie să întreţină numai discuţii cu clienţii, să fie mângâiată pe picioruşe şi pe cap. Nu-i este permis ca să se lase mângâiată pe sâni, să aibă
întâlniri în oraş şi nici să se îndrăgostească (?!!).
Bine, i-am zis, eu doresc altceva… La care fetiţa mi-a răspuns că ea nu poate să mă servească deoarece este la dispoziţia şefului. Şeful îi poate da oricând telefon ca să meargă la un client. Vine maşina o ia şi după ce termină lucrarea o aduce la bază. În schimb poate să-mi aranjeze cu o altă fată ca să mă rezolve. Am acceptat cu o condiţie, ca înainte să mi-o arate. OK! A zis fătuca. A apărut la scurt timp cu o cărăsoaică de muiere cu burta parcă plină de icre şi mi-a creat impresia că vine din braţele unui jaiete căruia i-a scos ştiinţa acvatică prin ochi şi care nu are la ea nici un act decât pe cel sexual, în rest o târfuliţă de onoare subţire care n-a simţit în viaţa ei orgasmbâţul. „Te duci la bar şi laşi un milion de lei, apoi mergi cu mine în cameră şi-mi dai un milion ca să ne apucăm de treabă. Nu mai mult de o juma de oră”, mi-a grăit cărăsoaica în timpan. Nu este cam mult, am încercat eu ca să negociez ? „Nu ! Aste e preţurile ! Şi să-mi spui repede că eu am şi altă treabă.” Bine, i-am zis, o să mă mai gândesc.
Doamne, ce ne-a mai adus şi democraţia asta ! Câtă dreptate avea, bietul tata mare, care îmi spunea: „Nepoate, sexul fără inteligenţă este o dobitocie !”
Gigione Suferindu
