Muzeul Trovanţilor de la Costeşti – unic în Europa

Muzeul Trovanţilor de la Costeşti – Vâlcea este o arie naturală protejată de lege, unde, fără a plăti nimic, turiştii pot admira nişte pietre unice în ţară şi în lume, care, spun localnicii, cresc şi se înmulţesc după fiecare ploaie

Trovanţii sau concreţiuni mai sunt cunoscuţi şi sub numele de „pietre care cresc”.  Sunt microforme de relief caracteristice acumulărilor de nisipuri şi unor stratificaţii de gresii bogate în carbonat de calciu. Trovanţii (concreţiunile) cresc spontan- din centru către periferie- cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Ei apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva metri.

În România, trovanţii se găsesc în două locaţii din judeţul Vâlcea şi Dealul Feleac (lângă Cluj Napoca).

Prima locaţie unde puteţi vedea astfel de trovanţi este în judeţul nostru, la Costeşti, mai exact, o carieră de nisip care se află pe partea stângă a şoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de Horezu, înainte de intrarea în satul Costeşti. Într-un spaţiu de 100 mp se află mai mulţi trovanţi, de diferite forme, grei de câteva tone, aşa cum au ieşit din malul abrupt al carierei la exploatarea nisipului.

Aceste pietre imense cum mai zic necunoscătorii , sunt stranii, bizare, au forme sferice, elipsoidale ori au aspectul cifrei opt. Au mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri. S-au născut  într-un deal nisipos, se desprind dintr-o râpă şi cad într-o vale. Sunt pietrele din comuna vâlceană Costeşti, denumite ştiinţific trovanţi.

Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor din comuna Coştesti, judeţul Vâlcea, a fost înfiinţată prin HG nr. 1581/2005 şi este administrată de Asociaţia Kogayon, organizaţie nonguvernamentală de protecţie a mediului care are sediul în localitate. Rezervaţia este situată în sudul comunei, lângă Drumul Naţional 67 Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu. Are o suprafaţă de 1,1 hectare şi a fost constituită ca rezervaţie geologică. „Muzeul este o arie protejată. Noi ne ocupăm de administrarea parcului de când a fost înfiinţat şi am semnat un contract cu Agenţia pentru Protecţia Mediului în acest sens. Am delimitat rezervaţia naturală, am securizat accesul maşinilor în zonă cu o barieră, am montat un panou în care sunt trecute informaţii cu privire la parc, băncuţe şi coşuri de gunoi. Am mers în zonă şi cu câteva grupuri de copii cărora le-am prezentat trovanţii şi le-am explicat de ce trebuie să protejam natura”, a explicat Florin Stoican, preşedintele Asociatiei Kogayon.

Costeştiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un parc pentru aceste formaţiuni geologice. Trovanţii de aici sunt impresionanţi prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri până la aproximativ cinci metri, dar si prin forma lor.

Misterul pietrelor „care cresc”

Natura înflăcărează imaginaţia turiştilor aflaţi în faţa trovanţilor de la Costeşti, deoarece mulţi dintre ei au forme ciudate. Modelaţi de mâna nevăzută a naturii, ei cresc şi se înmulţesc după fiecare ploaie. Se spune că emană energii negative, aşa că şi cercetătorii sunt depăşiţi de misterul pietrelor de la muzeu, denumite de oamenii locului “pietrele care cresc”. Dimensiunile lor variază între câţiva milimetri până la zece metri. Geologii afirmă că rocile ar fi rezultatul unor cimentări care au avut loc cu milioane de ani în urmă, dar procesul nu este bine cunoscut. Pietrele care cresc au chiar nişte prelungiri care pot fi considerate rădăcini. Dacă sunt tăiate, secţiunile seamănă cu ale unui trunchi de copac cu inele colorate. Au două forme de baza: sferică şi elipsoidală. Pe vremuri, în Transilvania existau cimitire vechi, unde trovanţii erau aşezaţi la căpătâiul mormintelor.

Termenul „trovant” este specific literaturii geologice române şi a fost introdus de Gh. Murgoci în lucrarea “Terţiarul din Oltenia, 1907″. Trovanţii sau concreţiunile grezoase reprezintă cimentări locale în masa nisipurilor ce le conţin, iar secreţia neuniformă a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare.

Depozitul de nisip din care ies azi trovanţii s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de râuri de pe continent. Odată cu aceste sedimente din apă s-au depus şi produşi chimici (carbonaţi), în exces. Peste primele nisipuri s-au aşezat alte sedimente, care le-au presat, apa eliminându-se prin golurile rămase între particule, iar granulele s-au tasat. Dacă între nisipuri se acumulează o cantitate suficientă de carbonaţi, prin cimentare ia naştere o gresie. S-au facut numeroase studii pe aceşti trovanţi şi încă se fac. Se ştie că s-au format din straturi de nisip prin care au circulat soluţii încărcate cu carbonat de calciu, care a dus la formarea unei gresii. Ca rocă, trovanţii sunt o gresie silicoasă. Majoritatea trovanţilor au forma sferică şi elipsoidală, iar cei care sunt uniţi au aspectul cifrei opt. Cei mai frumoşi sunt cei formaţi din mai multe elemente sferice.

Acest muzeu al  Trovanţilor din Costeşti,  este unic în Europa. Muzeul Trovanţilor este un loc unic în ţară, unde pietrele imense, cu forme ciudate “cresc” parcă din pământ.
Carmen CĂLIN