În PNL Vâlcea lumea începe să se calce pe picioare şi pe cap

Noul PNL vâlcean este, în mare, un fel de adunătură de tipi şi tipe care se plictiseau prea tare acasă, nu aveau suficienţi prieteni şi nu ştiau cu cine să bea o cafea în timpul săptămânii, când oamenii normali sunt la muncă. Există cam două categorii de oameni care fac politică în PNL-ul ăsta aşa – zis mare. Ăia care n-au bani şi locuri de muncă, dar speră că lipind afişe şi mâncând borş vor obţine şi cei care au bani, dar vor mai mulţi. Pe primii îi ştiţi, sunt, de regulă, copiii ăia care vin la mitinguri şi cară pancarte în locul şmecherilor. În al doilea grup sunt VIP-urile, care au afaceri şi vin la partid să încocleţească, gândindu-se de unde să mai scoată nişte bani grămadă. Lunea, când lumea munceşte, ăştia beau cafea la partid. Marţea, îi vezi pe la terase, zici că nu au nimic de făcut. La fel, tot restul săptămânii. Pun pariu că dacă te duci în momentul ăsta la sediul partidului, găseşti cel puţin 4 – 5 oameni fără o activitate concretă, care o freacă pe acolo. Îi vezi cum poartă costume pe canicula asta de zici că dacă rămân doar în cămăşi le scade prestigiul sau ceva. Teoretic, sunt oameni ocupaţi, care ar trebui să-şi vadă de afacerile cu mobilă şi amaneturi. În realitate, le place mai mult să stea la vorbă unii cu alţii, în fiecare zi, despre aceleaşi lucruri. Cei mai mulţi ştiu la fel de multă politică precum ştiu eu să proiectez avioane. Dar nu despre asta voiam să vorbesc.

La anul vin alegerile iar ăsta este un motiv foarte bun ca oamenii să se întâlnească şi mai des la partid, pentru a bea cafele şi a vorbi între ei despre nimic. De vorbit, vor vorbi ăia mai slabi, care nu ştiu ce e de capul lor. Şmecherii şi-au aranjat deja treburile şi s-au asigurat că vor pune lăbuţele pe posturi bine plătite, în Parlament sau aiurea. Pe tema asta, bârfele au început să se scurgă din sediul PNL mai rău ca apa dintr-un apartament în care s-a produs o inundaţie. Oameni răi şi fără suflet vorbesc deja despre Romulus Bulacu la modul viitor, ca şi cum ar fi deputat. D-aia deschide omul gura o dată cu solstiţiile şi echinocţiile, să nu-l supere pe şeful său, Cristian Buican, zic oamenii răi. Ăsta ar fi pactul, eu sunt boss-ul, tu taci şi te duci la anul în Parlament. Hai, că Bulacu s-a scos, dar ce face Samoil Vâlcu, acesta dorindu-şi un nou mandat de deputat, după o pauză de 4 ani? La fel, Ştefan Prală, cel care-şi doreşte mereu câte ceva de la partid, de parcă ar fi abonat platinum la funcţii cărnoase. Şi vorbim aici doar despre pedelişti, care au nişte orgolii cât casa. Dacă intrăm în ograda liberalilor, ne îngrozim. La ăştia e atâta aglomeraţie încât nu se calcă doar pe picioare, ci şi pe gât şi cap. Primii care visează la ciolan sunt amicii deputatului Buican. După ce-i torni în pahar şi ureche şefului, te aştepţi să primeşti şi tu ceva. Unii din anturajul imediat al copreşedintelui PNL Vâlcea au ridicat nasurile atât de mult, spun puţinele voci raţionale din organizaţie, că mai au un pic şi se autoproclamă regi şi regine. Oameni care acum câţiva ani se bucurau să fie salutaţi de femeia de serviciu de la partid, se comportă acum ca şi cum le-ar fi înfipt cineva un băţ în fund. Se visează parlamentari, miniştri secretari de stat şi directori şi o parte dintre ei au şanse reale să ajungă acolo unde şi-au propus. Problema cea mai mare este însă că posturile bune sunt limitate iar doritorii mult prea mulţi pe un loc. De, noaptea-i lungă, mulţi pe ea…