Propunem ca Bulacu să primească Premiul Nobel pentru Pace în PNL
Scandalul interceptărilor din care mai mulţi lideri liberali au ieşit şifonaţi nu este decât o radiografie a ceea ce ştiam toţi despre felul în care s-a înfiinţat aşa-zisul mare PNL. Ce, parcă era un secret pentru cineva că pedeliştii şi liberalii se iubesc de şi-ar da în cap! Numai dacă te uiţi la cum merg treburile în organizaţia Vâlcea îţi dai seama că nici la nivel naţional nu avem de-a face cu o căsnicie fericită. Totul a fost pe interes încă de la început, orice ar zice oricine. Doar se cunosc certurile între liderii PDL şi PNL, care erau să se lase, la un moment dat, cu bătaie.
Liberalii s-au ţinut de nas, pedeliştii se ţin de urechi. Asta este esenţa relaţiilor „excelente” propovăduite de cei care conduc cele două facţiuni. Ce prietenie, ce sinceritate… Uite cum îşi dau băieţii cu firma în cap atunci când nu au în faţa lor o cameră de luat vederi care să le surprindă reacţiile controlate care dau bine la electorat… Când rămân găştile între ele, spun ce au de spus. Îşi bârfesc noii colegi, dau cu ei de pământ într-o veselie şi, în general, se dispreţuiesc unii pe alţii atât de tare încât de miri că au rezistat până acum împreună.
La Vâlcea este amuzant să-l vezi pe unul ca Romulus Bulacu cum încearcă să ne dea impresia că în marele PNL e raiul pe pământ. Mai lipsesc îngeraşii care să zboare prin sediul de partid pentru a avea senzaţia că ai ajuns în rai. Ori de câte ori dă o declaraţie, domnul Bulacu nu ştie cum să-i mai împace pe toţi. Îl vezi cum transpiră din cauza efortului de a nu supăra pe nimeni, de a nu crede cineva că lucrurile merg prost în organizaţie. Chiar şi când este evident pentru toată lumea că există probleme foarte mari de comunicare între pedeliştii şi liberalii vâlceni, copreşedintele organizaţiei zâmbeşte şi spune că de fapt ni se pare nouă, sunt doar mici chestiuni care ţin de coabitare. Este normal să fie aşa, oameni buni, nu trebuie să ne luăm de la atât! Să recunoaştem, aproape că il compătimim pe domnul Bulacu. La câte eforturi face pentru a transmite semnale pozitive, ar merita Premiul Nobel pentru Pace în PNL. Este, cu siguranţă, cel mai optimist lider de filială din România. Ar fi în stare să zâmbească pozitiv şi dacă deputatul Cristian Buican i-ar da cu parul în cap. De fapt cred că Buican ar putea să-i facă aproape orice lui Bulacu şi acesta tot nu s-ar supăra. Bine, poate ar suferi aşa, în linişte, însă noi nu am vedea nimic. Buican i-ar putea pune pastă de dinţi pe faţă când doarme, iar Bulacu s-ar trezi şi ar spune că nu-i nimic, a fost doar o glumă, aşa e colegul său, mai haios. Buican i-ar putea pune urechi în poze, iar Bulacu ar izbucni în râs şi ar da-o la întors. Buican ar putea sări în cârca lui şi l-ar putea pune să facă precum calul, iar Bulacu ar începe să alerge de jur-împrejur nechezând şi făcând cu ochiul ziariştilor. Ştiţi şi voi cum este domnul Buican, mai extravagant. De fapt, staţi aşa, lucrul ăsta cred că s-a întâmplat deja…
Aş vrea să-l mai aud şi de-acum încolo pe domnul Bulacu, după aceste stenograme incendiare, cum îi mai tămâiază pe liberali. Sunt tare curioasă dacă va continua să spună că totul este perfect în partid, că doar presa are interesul de a agita spiritele. Cred că ar fi cel puţin penibil să se comporte în continuare la fel. Cel mai bine pentru toţi ar fi ca domnia sa să lase naivitatea la o parte, să deschidă ochii şi să vadă realitatea aşa cum este ea. Fuziunea PNL-PDL nu a fost simplă şi vor trece ani de zile până când vom putea vorbi despre un adevărat partid de dreapta unitar, cu lideri adevăraţi. Până atunci vom continua să ne distrăm cu spectacolul oferit de cele două tabere. Ne aducem aminte că aşa a funcţionat şi USL la început, totul părea numai lapte şi miere. De fapt, dacă mă întrebaţi pe mine, parcă erau mai sincere relaţiile între Ponta şi Antonescu. Şi, pe bune, nici nu au apărut vreodată stenograme în care cei doi lideri să facă într-un aşa hal mişto unul de celălalt…
Anemona TĂNASE
