A doua ediţie a Targului Apicol Oltenia, în Râmnicu Vâlcea
• Judeţul Vâlcea se menţine pe locul I pe ţară la apicultură prin numărul ridicat de apicultori, dar şi prin numărul de familii de albine.
• Astfel, la oră actuală există aproape 2000 de apicultori cu 100.000 de familii, localităţile Roeşti şi Drăgăşani fiind fruntaşe.
Asociaţia Apicolă Scundu, SC. Plăcerea Naturii SRL în parteneriat cu Primăria Râmnicu Vâlcea, World Vision România– Biroul Zonal Vâlcea şi Asociaţia Apicolă Mihăesşti organizează în perioada 23-24 martie 2013, a doua ediţie a Târgului Apicol Oltenia – Râmnicu Vâlcea.
Evenimentul se va desfăşura în Râmnicu Vâlcea, în incinta Scuarului Mircea cel Bătrân ( zona centrală- la Ceas), unde s-a organizat şi anul trecut.
La acest târg vor participa expozanţi cu produse apicole dar şi comercianţi de utilaje şi echipament apicol.
Centrul Râmnicului va fi gazda apicultorilor începând de sâmbătă, 23 martie şi până duminică, 24 martie, de către producătorii de miere vâlceni, care participă la Târgul Apicol Oltenia Vâlcea. Trecătorii pot cumpăra cele mai diversificate produse, de la miere, polen, propolis, direct de la sursă, iar cei interesaţi să se apuce de apicultură, pot discuta cu producătorii de utilaje apicole care vin din toată ţara şi expun stupii, fagurii şi alte obiecte de strictă necesitate din ograda apicultorilor. „În judeţul Vâlcea sunt 2.000 de apicultori care cresc mai mult de 100.000 de familii de albine. Cele mai mari probleme ale noastre sunt lipsa de informare, de necunoaştere a oportunităţilor legislative, a cadrului legislativ. De asemenea, ne confruntăm cu preţul scăzut al mierii pe piaţa românescă. Vă dau un exemplu! Mierea românescă este cumpărată de pe piaţa românească cu suma de 3 euro/kilogram şi este vândută în Germania cu 10-12 euro/kilogram, cei care au cel mai mult de câştigat fiind comercianţii. Mierea românească este bio, dar obţinerea unor astfel de certificate se face extrem de dificil”, ne-a spus declarat apicultorul Sorin Mihai, preşedintele Asociaţiei Apicola Scundu.
Secrete în apicultură
Pentru o iernare bună sunt de urmărit şi respectat trei faze principale. În primul rând, până pe 31 august, trebuie făcută o stimulare a mătcii, pentru a nu se înceta ponta. Această stimulare se face printr-un sirop. Reţeta se găseşte în toate cărţile de specialitate, însă apicultorii au găsit o modalitate de a o îmbunătăţi. Un secret important este să pui în sirop, apă cu zahăr. Apa nu trebuie fiartă aşa simplă, ci puse câteva plante. În ceaiul respectiv, se pune jumătate din cantitatea de zahăr, iar cealaltă jumătate, şi chiar peste, este completată cu miere. În acest sirop, pe lângă plante, care vor ajuta albinele pe timp de iarnă să fie sănătoase, să aibă stomacul sănătos, neapărat trebuie inclus protofilul. El ajută la eliminarea unei mari părţi din virusul nosema, care ştim că omoară un efectiv destul de mare. Neapărat acest protofil. În acest sirop se mai pot pune încă două ingrediente, care nu se regăsesc în toate reţetele din cărţile de specialitate – sirop de ceapă sau sirop de usturoi. Multă lume nu ştie, dar acest sirop le măreşte durata de viaţă, aproape le-o dublează. Ştim că albinele trăiesc 35 – 40 de zile, dar astfel ajung până la 70 de zile, după consumarea acestui sirop.
Siropul de ceapă este foarte uşor de făcut. Ceapa se trece prin maşina de tocat, se stoarce şi se adaugă în siropului standard. Acest sirop pentru albine este foarte necesar, atât toamna, cât şi primăvara. Toamna îl consumă albinele care urmează să treacă peste iarnă, şi atunci au o rezistenţă mai mare, vor trăi mai mult şi vor putea să îngrijească puietul, iar primăvara, la primele şarje de puiet, acesta fiind hrănit cu siropul acesta de ceapă, li se măreşte durata de viaţa, iar la primul cules vor fi două sau trei generaţii de albine în aceeaşi ladă. Siropul de stimulare trebuie neapărat să conţină şi polen, care se dizolvă foarte bine, sau înlocuitor de polen.
În ceea ce priveşte a doua fază – pregătirea pentru iernare din punct de vedere al cantităţii de mâncare – dacă în stup sunt în jur de 14 – 16 kilograme de miere, atunci apicultorii pot sta liniştiţi până în ianuarie, chiar februarie. Dacă nu, trebuie ca până în 15 – 20 septembrie să se facă o hrănire de completare, cu miere lichidă sau cu miere cristalizată, sub formă de turte. În această miere este indicat să se bage şi protofil, tot pentru nosema, şi polen sau înlocuitor de polen, pentru că puietul, puţin cât este pe timp de iarnă, are nevoie de proteine.
A treia fază – poziţionarea stupilor – este, de asemenea, foarte importantă. Să fie puşi cât mai aproape unul de celălalt, pentru a împiedica formarea curentului între lăzi. Pe timp de iarnă albinele nu suferă de ger, ci de curent. Gerul nu le face nimic. Ele au o metodă să se apere de ger – printr-un consum mai mare de miere. Albina poate rezista până la minus 52 – 55 de grade Celsius, dar curentul o termină. Pot fi şi doar minus 4 – 5 grade. Din cauza aceasta, mare grijă unde se fac adăposturile! Să fie puse nişte perdele de coceni, de stuf, folie, dar atenţie dacă punem folia în stupină pe timp de iarnă. Aceasta trebuie prinsă foarte bine, ca vântul să nu o fluture să facă zgomot, pentru că orice zgomot în plus duce la mărirea consumului de miere.
De asemenea, foarte important este şi ca lăzile să fie bine chituite, cu toate că pe interior albinele şi le chituiesc cu propolis şi, mai ales pentru apicultorii fără mare experienţă, atenţie la ventilaţie! Trebuie să le asigure o ventilaţie corectă. Dacă stupul face condens, apa deranjează albinele şi chiar poate să omoare familia.
Carmen CĂLIN
